Adică golgeterul din toate timpurile. Această titulatură o va purta mulți ani de-aci înainte, poate pentru totdeauna, Alessandro Del Piero cînd va veni vorba de Juventus. Înainte de meciul de marți din Coppa Italia, contra Fiorentinei, cel alintat Pinturicchio de suporterii Bătrînei Doamne, se afla la egalitate cu Boniperti pe prima treaptă în topul celor care au dat niște saci de goluri de-a lungul vremii, în tricoul alb-negru al lui Juve. Nerăbdarea lui Del Piero de a ocupa de unul singur această onorantă poziție se făcuse simțită încă de sîmbătă, la Palermo, în meciul în care Mutu a fost matador. Intrat atunci pe final, abia în minutul 87, Del Piero a fost egoist la o fază de contraatac încercînd să finalizeze dintr-o poziție nu tocmai favorabilă, deși Trezeguet aștepta excelent plasat. Pentru acest gest, Del Piero a fost criticat de antrenorul Fabio Capello la interviul de după meci. Peste numai cîteva zile însă, atacantul și-a luat o revanșă perfectă. Plecînd din postura de titular în partida cu formația viola, Del Piero a reușit o triplă splendidă, ajungînd la 185 de goluri, performanță pentru care i-au trebuit peste 12 ani, seria fiind deschisă în toamna lui 1993! Pe lîngă cele trei goluri, poate fi socotit coautor și la al patrulea, înscris de Mutu, internaționalul nostru reluînd în plasă un balon respins de portar la șutul aceluiași Del Piero.
Spre deosebire de alte dăți, conducerea lui Juve s-a dovedit grijulie cu acest adevărat simbol al clubului torinez și i-a prelungit contractul, fără a-i micșora însă salariul. Practic, Del Piero își va încheia cariera pe Delle Alpi, dovedind că are orgolii deșarte din cauza faptului că nu prea mai prinde echipa în ultimul timp, Capello fiind un tip prea puțin sentimental. Oricum, Pinturicchio are de-acum un nou țel, depășirea graniței de 200 de goluri, obiectiv care ar putea fi atins chiar în sezonul viitor. Apropo de acest supranume, el înseamnă “micul pictor” și arată ce face Del Piero în teren. Adică un diminutiv al artei!
