Iisus se ține de nas. În urechi, și-a băgat dopuri

Ar fi oare o foarte mare pierdere ca evenimentul „number one” al lunii octombrie din România – Hramul Sfintei Parascheva, de la Iași – să fie celebrat nu an de an, ci o dată la doi ani sau poate și mai răruț?
Nu cred! Această sărbătoare și-a pierdut de mult sfințenia. Ea este acum un exemplu de cum se pricepe românul să prefacă biserica într-un bâlci, unde credința e la preț de chilipir.
Pupăturile adresate de creștini sfintelor moaște sunt sincere, nimic de zis. Dar, pentru organizatori, ele sunt un pretext pentru dezlănțuirea celui mai grosolan comerț stradal. Cu mici, cârnați, hamsii, vată de zahăr și cu oi transformate în pastramă, în căciuli și în cojoace mițoase. Cu cepuță, slăninuță și palincuță. Cu concerte destrăbălate de muzică populară și de muzică rock. Cu Vicoveanca, Mărgineanu și oleacă de Voltaj.
Mai bine de un milion de suflete se-mbulzesc la festivalul ortodoxiei. E atâta putoare – de grătar, de băutură și de lichide evacuate din corp – că simțurile credincioșilor nu mai știu unde e nordul. Agheasma merge la fix cu bere și rachiu, fumul grătarelor e ca smogul londonez…
Sus, în ceruri, Iisus se ține de nas. În urechi, și-a băgat dopuri. Închide ochii, dezgustat.
Se stă masiv la coadă la moaște, pentru a le pupa și a cere de la dânsele rația de minuni minime pe economie. Se scuipă gros, se-mpart coate, se mai și înjură…
Cine-a fost tot anul creștin eminent, are noroc și-i prinde la închinat pe marii gimnaști ai crucii. Că doar nu e an obișnuit, ci an electoral. Uite-l colea pe preacuviosul Dragnea, cum face un sac de cruci! Iaca și pe preafericitul Tăriceanu, sfințindu-se cu agheasmă și whisky vechi de 15 ani. De după colț, apare și preanesimțitul Vosganian, trăgând cu geana după credincioasele mai sexy.
Cuvioasa Alina Gorghiu vorbește în șoaptă cu Parascheva, ca fetele. Elena Udrea ar vrea și ea să participe, dar nu e lăsată să se apropie. Vremea ei a apus.
O dată la patru ani ar fi cel mai bine de organizat Hramul Paraschevei. Ca olimpiadele.