Luni, 12 noiembrie, am participat la o dezbatere publică la un post de radio din Vatra Dornei alături de ceilalți președinți de filiale locale ai partidelor parlamentare. Subiectele dezbătute au fost alegerile europarlamentare și referendumul privind votul uninominal.
Gustul amar mi-a fost lăsat de faptul că o parte dintre cei prezenți nu cunoșteau rolul Parlamentului European și importanța acestor alegeri. Dar cel mai mult m-a surprins și dezamăgit în același timp faptul că acești onorabili domni nu aveau informații corecte despre sistemul de vot uninominal majoritar în doua tururi, sistem propus de domnul Traian Băsescu pentru referendumul din 25 noiembrie.
O parte dintre cei prezenți au afirmat că acest tip de vot este același ca și cel propus de Pro Democrația, iar alții nu știau modul de desfășurare a votului.
Acest fapt vine în sprijinul afirmațiilor mele anterioare, în care spuneam că pentru a lua o astfel de decizie, trebuie ca un asemenea demers să fie supus dezbaterii publice o perioadă mult mai mare, pentru ca populația să fie informată corect.
Studii serioase de specialitate arată că dacă mulți români doresc “votul uninominal”, majoritatea lor nu știe ce este el, cum funcționează și care-i sunt efectele (pozitive și negative). Foarte puțini cunosc variantele acestui sistem de votare.
În opinia mea, democrația nu funcționează decât atunci când dreptul de a opta este exercitat de persoane care știu ce votează. Este motivul pentru care în țări precum Elveția – unde recurgerea la referendum este frecventă – consultarea populară presupune dezbateri structurate și o informare detaliată care durează chiar și câțiva ani de la declanșarea procesului și până în ziua sufragiului.
Votul uninominal pare soluția miraculoasă pentru români. Bineînțeles că și eu îmi doresc reformarea clasei politice, deoarece cred că toți cei care au avut puterea politică în România după 1990 sunt vinovați de marasmul în care a ajuns marea majoritate a populației. Dar mă întreb în același timp dacă sistemul de vot uninominal majoritar în două tururi propus de domnul Traian Băsescu este unica soluție.
O idee bună poate deveni contraproductivă dacă este aplicată într-un mediu rău. Dilema este dacă acest sistem de alegeri, altminteri util și democratic, nu este cumva mai vulnerabil decât altele în fața agresiunii autoritar-populiste a președintelui, atât timp cât lasă fără reprezentare parlamentară grupurile social majoritare, reduce rolul partidelor, subminează disciplina de vot și coerența ideologică parlamentară și scade rezistența parlamentarilor la încercările de cumpărare a lor la bucată de către grupurile oligarhice.
Reforma atât de necesară a clasei politice nu poate avea loc decât dacă se începe cu șeful statului și se termină cu o parte din cei prezenți la emisiunea pe care am amintit-o la începutul acestui material, oameni care ocupă funcții publice și politice de prea multă vreme și care este clar că îi urăsc pe cei tineri informați, dornici de a introduce persuasiunea, elocința și transparența în discursul și acțiunile publice. Dacă acești oameni ar avea un dram de conștiință ar trebui să renunțe singuri, fără a se mai cheltui zeci de milioane de euro pe așa zise referendumuri.
