La Muzeul Satului Bucovinean, de pe platoul Cetății de Scaun a Sucevei, a avut loc ieri tăierea și pomana porcului, așa cum se desfășoară ea în gospodăria tradițională.
Un obicei tradițional, care se adaptează deja societății moderne
Deși, potrivit obiceiului popular, sacrificiul ritual al porcului are loc în ziua de 20 decembrie, când calendarul creștin ortodox marchează Înainteprăznuirea Nașterii Domnului și celebrarea Sf. Ignatie Teofanul, ritualul demonstrativ din Muzeul Satului Bucovinean a pus în evidență, așa cum a spus directorul Muzeului Bucovinei, Constantin Emil Ursu, un obicei tradițional, care se adaptează deja societății moderne.
Lucru sesizabil chiar de la bun început, întrucât sacrificarea nu s-a mai făcut cu jungherul, ci așa cum impun normele europene, prin asomare. Sacrificarea nici nu a avut loc în incinta muzeului în aer liber, ci în curtea gospodarului din localitatea Sf. Ilie de la care a fost achiziționat porcul.
Pârlirea, „înmuierea șoricului” și pregătirea pentru tranșare
Imediat ce a fost adus în Muzeul Satului Bucovinean, porcul, în greutate de 119 kg, așezat pe zăpadă în apropierea „Crâșmei lui Moș Iordache”, a fost acoperit cu paie pentru a fi pârlit potrivit obiceiului, pârlire care face trimitere la moartea prin incinerare a unei zeității precreștine a vegetației, care moare la solstițiul de iarnă.
Pârlire care, așa cum a spus „gospodarul de serviciu” al întregii operațiuni, Nicolae Popescu, „se face cel mai bine cu paie de secară”.
Acesta și cu alți doi „megieși” au răzuit apoi părul pârlit de pe animalul sacrificat cu o lamă de coasă, l-au spălat cu apă fierbinte și l-au frecat cu sare grunjoasă, acoperindu-l cu folie de plastic (altă adaptare a societății moderne), peste care au aruncat câteva preșuri din cordele „ca să se înmoaie șoricul”.
A fost momentul în care, potrivit obiceiului, cei care trebăluiesc pregătind porcul pentru tranșare primesc, într-o clipă de răgaz, câte o cană cu țuică sau vin fiert, ca să aibă spor la lucru în continuare.
Generația tânără „trebuie să păstreze aceste obiceiuri”
Porcului, bine înăbușit, curățat de arsură, spălat și periat cu peria de paie (de material plastic în societatea modernă) i s-a incizat cu cuțitul pe frunte semnul crucii (pentru alungarea spiritelor malefice), capul fiind apoi despărțit de corp și așezat în zăpadă.
La momentul în care toți așteptau să guste șoricul a apărut președintele Consiliului Județean Suceava, Gheorghe Flutur, care a tăiat prima fâșie de șoric și i-a poftit pe cei prezenți să procedeze la fel.
Îndemnul său a vizat, cu precădere, generația tânără, care „trebuie să păstreze aceste obiceiuri”, președintele CJ Suceava accentuând apoi că pentru cetățeni, în loc să caute produse din import, este mai bine și mai sănătos să consume produse tradiționale din Bucovina.
*
În timp ce câteva ajutoare încingeau jarul sub grătare, iar muzeografele aduceau lighene și oale pentru carne și pentru măruntaie, „gospodarii de serviciu” s-au apucat să tranșeze porcul, pregătind primele porții pentru pomana tradițională de care au avut parte toți cei care au venit ieri în Muzeul Satului Bucovinean.
