Ierurgiile sînt rugăciuni speciale care se fac de către preoți și episcopi cu scopul de a curăți, binecuvînta și sfinți pe om, natura înconjurătoare, bisericile, obiectele de cult, casele, cele casnice, roadele cîmpului și toate lucrurile de care omul are nevoie în viață, pentru lauda lui Dumnezeu și mîntuirea sufletului.
Este nevoie să sfințim permanent natura înconjurătoare, pentru că prin păcate zilnice omul își întinează inima, simțurile, casa, mintea și trupul. Prin păcat își tulbură întreaga familie, soția, copiii, vecinii, lucrurile cu care se hrănește, animalele care îl slujesc, deci totul.
De aceea, pentru a scoate păcatul din om și duhul diavolului, care caută să se facă stăpîn peste cel robit de patimi și peste întreaga zidire, omul trebuie să alerge la Dumnezeu și la Biserică pentru a fi iertat de păcate și pentru a i se face rugăciuni speciale de sfințire și iertare.
Roadele ierurgiilor sînt următoarele:
– omul devine din nou vas al Duhului Sfînt;
– patimile se liniștesc;
– vrăjmașii fug;
– bolile se vindecă;
– oamenii se întăresc în dreaptă credință și primesc binecuvîntare și har.
Ierurgiile se deosebesc de Sfintele Taine prin aceea că Tainele sînt întemeiate direct de Mîntuitorul și sînt obligatorii pentru mîntuirea omului, sfințind momentele principale din viața lui, pe cînd ierurgiile sînt rînduite de Biserică și sfințesc nu numai pe oameni, ci și natura înconjurătoare, nefiind obligatorii pentru mîntuire, fiecare din credincioși cerîndu-le după credință și nevoie.
Ierurgiile sînt de două felur:
1. Ierurgii care sfințesc persoanele.
2. Ierurgii care binecuvintează și sfințesc lucrurile și natura înconjurătoare de care are omul nevoie pe pămînt.
1.
Ierurgiile care sfințesc persoanele se împart în trei categorii:
a) Ierurgii sau rugăciuni în legătură cu nașterea omului:
– rînduiala femeii după naștere;
– rugăciunea de punere a numelui pruncului;
– rugăciunile de îmbisericire a femeii și a pruncului la 40 de zile după naștere.
b) Ierurgii care sfințesc viața omului pe pămînt:
– rugăciuni pentru cei ce sînt sub blestem și sub jurămînt;
– rugăciuni de împăcare a celor învrăjbiți;
– rugăciuni pentru tot felul de boli la copii, tineri și bătrîni;
– molitfele Sfîntului Vasile cel Mare și ale Sfîntului Ioan Gură de Aur;
– rînduiala rasoforului și a tunderii în monahism și slujba marelui și îngerescului chip (schivnicia).
c) Ierurgii care privesc sfîrșitul omului pe pămînt, cum sînt:
– rînduiala pentru ieșirea sufletului;
– slujba înmormîntării;
– rugăciunile de dezlegare a celor adormiți;
– rînduiala citirii stîlpilor la cei morți;
– rînduiala pomenirii morților, la trei, la nouă și la patruzeci de zile;
– rînduiala parastaselor sau panahidelor pentru cei răposați.
2. Ierurgiile care binecuvîntează și sfințesc lucrurile și natura înconjurătoare se împart și ele în trei categorii:
a) Ierurgii sau slujbe de sfințire a obiectelor de cult.
b) Ierurgii privind sfințirea apei (agheasma mică și agheasma mare de la Bobotează) și a obiectelor legate de viața omului.
c) Ierurgii speciale. Amintim aici, în special pentru cei bolnavi, rînduiala litaniilor, procesiuni în care au loc scoaterea pe cîmp și prin sate a sfintelor moaște și a icoanelor făcătoare de minuni, pe timp de război, de secetă, de boli, cutremure și alte primejdii mari care amenință viața oamenilor.
În continuare, ne vom îndrepta atenția mai mult asupra ierurgiilor legate de restabilirea sănătății. Cele mai importante rugăciuni de vindecare se citesc la Sfîntul Maslu. Apoi sînt molitfele Sfîntului Vasile cel Mare, în număr de trei, molitfele Sfîntului Ioan Gură de Aur, în număr de patru, rugăciunile la Sfintele Moaște și icoanele făcătoare de minuni și multe alte rugăciuni de sănătate ce se află în Molitfelnic.
Moliftele Sfîntului Vasile cel Mare
Moliftele Sfîntului Vasile cel Mare și ale Sfîntului Ioan Gură de Aur numite și exorcisme sînt cele mai puternice rugăciuni împotriva duhurilor necurate din oameni și case.
Ele se citesc numai de preoți și duhovnici bătrîni care au viață curată și sînt mari postitori și care au dezlegare de la duhovnicii lor să le citească, căci dacă le citesc preoți tineri, fără post și viață cît mai curată, diavolii chinuiesc mai tare pe cei bolnavi și nu ies din oameni, ba uneori se răzbună cu mari ispite asupra celor care au citit moliftele.
Moliftele de izgonire a diavolilor din oameni și chiar din animale se citesc numai în zile de post, mai ales la miezul nopții în biserică, în fața icoanelor făcătoare de minuni sau lîngă racla cu moaște ale sfinților. Atît preotul care le citește cît și cei bolnavi de duhuri necurate împreună cu rudele și însoțitorii lor trebuie să țină post negru cel puțin o zi și o noapte, uneori chiar trei zile.
Cînd bolnavii posedați de duhuri rele nu se vindecă, se va face spovedania generală a celor bolnavi și a rudelor lor, ca nu cumva cineva dintre ei să fi făcut păcate grele și să fi rămas nespovedite.
Apoi se repetă moliftele Sfîntului Vasile cel Mare de trei ori la miezul nopții, cu cîte o zi pînă la trei zile de post negru. După puțin timp bolnavul trebuie să fie dus la Sfintele Moaște și la Icoanele făcătoare de minuni din țară ca să i se citească și acolo moliftele Sfîntului Vasile cel Mare. (www.crestinismortodox.ro )
