Iertarea păcatelor și vindecarea de boli

„În vremea aceea, intrând în corabie, Iisus a trecut marea înapoi și a venit în cetatea Sa. Și, iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Și Iisus, văzând credința lor, a zis slăbănogului: Îndrăznește, fiule! Iertate sunt păcatele tale! Dar unii dintre cărturari ziceau în sinea lor: Acesta hulește. Și Iisus, știind gândurile lor, le-a zis: Pentru ce cugetați rele în inimile voastre? Căci ce este mai lesne?, a zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Ridică-te și umblă? Dar, ca să știți că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a zis slăbănogului: Ridică-te, ia-ți patul și mergi la casa ta. Și ridicându-se, s-a dus la casa lui. Iar mulțimile, văzând acestea, s-au spăimântat și au slăvit pe Dumnezeu, Care dă oamenilor asemenea putere.”
Legătura care există între iertarea păcatelor și vindecarea de boli
Evanghelia Duminicii a VI-a după Rusalii ne arată legătura care există între iertarea păcatelor și vindecarea de boli, prin faptul că Mântuitorul Iisus Hristos vindecă mai întâi sufletul și apoi trupul. Sufletul omului se îmbolnăvește prin păcate, deoarece rupe comuniunea cu Dumnezeu și nu mai iubește cu adevărat pe Dumnezeu și pe semeni. Starea de iubire față de Dumnezeu și față de semeni este singura stare sănătoasă a sufletului. Vindecarea de păcate înseamnă refacerea legăturii omului cu Dumnezeu prin credință, smerenie, fapte bune și rugăciune multă, urmate de împărtășirea cu Sfintele Taine.
În Vechiul Testament, în general în Psalmi, avem cereri și strigăte de vindecare
Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este numit în rugăciunile Bisericii, inspirate din Sfânta Scriptură, Doctorul sufletelor și al trupurilor, iar această exprimare arată lucrarea vindecătoare a Mântuitorului în timpul viețuirii Sale printre oameni, dar și puterea Lui vindecătoare de-a lungul veacurilor prin Biserică.
Boala, în Sfânta Scriptură, este înțeleasă, în primul rând, ca o alterare a sănătății,iar din acest punct de vedere, ea poate cuprinde infirmități ale sufletului și ale trupului. În Vechiul Testament, în general în Psalmi, avem cereri și strigăte de vindecare. Psalmistul cere ca Dumnezeu să-l vindece de neputințe. Altădată el constată cum viața i se apropie de bătrânețe și de moarte, sau vede cum trece viața omului ca „floarea câmpului”. De aici constatarea nevoii existențiale de vindecare nu numai de boală, ci și de moarte. Deja în Vechiul Testament, în capitolul 53 din cartea proorocului Isaia, Hristos-Mesia este prezentat ca fiind Cel care ia asupra Sa neputințele, bolile și suferințele noastre (cf. Isaia 53, 4). În rănile Sale se găsește vindecarea noastră, adică El nu este doar Cel ce vindecă, ci și Cel ce suferă când vindecă. El Se identifică cu natura umană slăbită prin păcat, deși El nu are păcat. El nu vindecă firea umană din exterior, ci din interiorul ei.
„Iisus străbătea toate cetățile și satele […] vindecând toată boala și toată neputința în popor”
În Noul Testament bolnavii cer vindecare de la Hristos, iar ucenicii Lui vindecă prin puterea dată lor de Dumnezeu. Sfintele Evanghelii ne arată cât de importantă este activitatea de vindecare a Mântuitorului: „Iisus străbătea toate cetățile și satele […] vindecând toată boala și toată neputința în popor” (Matei 9, 35). Întotdeauna în jurul lui Iisus se aflau oameni care veneau la El pentru vindecare, sufletească și trupească. Numărul mare al vindecărilor din Sfintele Evanghelii ne arată că vindecările săvârșite de Iisus devin un mod de a proclama puterea și prezența plină de compasiune a lui Dumnezeu între oameni.
Așa cum reiese din Sfintele Evanghelii (Matei 4, 23; 9, 35; Luca 9, 11; Matei 11, 4-5), vindecările pe care Mântuitorul Hristos le săvârșește sunt semnele prezenței Împărăției lui Dumnezeu în lume, semnele începutului eliberării omului de păcat, suferință și moarte. Cu alte cuvinte, vindecările Lui au un caracter profetic; ele sunt prefigurarea și inaugurarea unei vindecări finale, adică învierea de obște și viața veșnică într-un cer nou și un pământ nou, în care nu va mai fi lacrimă și moarte (cf. Apocalipsa 21, 1, 4).
(† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române)