În ziua Bobotezei, ieri, 6 ianuarie, s-a împărțit apă sfințită tuturor credincioșilor aflați la bisericile sucevene. Mii de oameni și-au îndrept pașii, încă de la primele ore ale dimineții, spre locașurile de cult pentru a participa la slujba Botezului Domnului. Pe viscol, la minus 5 grade Celsius în municipiul Suceava, credincioșii au mers la bisericile parohiale sau la Mănăstirea „Sf. Ioan cel Nou” pentru a lua parte la slujba de sfințire a apei.
Unii au intrat în biserică, luând parte și la Sfânta Liturghie, alții au rămas în curțile locașurilor de cult, în jurul meselor pe care și-au așezat cănile din sticlă sau sticlele din plastic, în care și-au luat mai apoi Agheasmă Mare. Termenul de „agheasmă” provine de la cuvântul grecesc „agiasmós”, care înseamnă „sfințire”.
Boboteaza la Mănăstirea „Sf. Ioan cel Nou” Suceava
La Mănăstirea „Sf. Ioan cel Nou” Suceava, unde a participat, ca de obicei, un număr mare de credincioși, Agheasma Mare a fost săvârșită de Înalt Preasfințitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților. În jurul orei 11:00, clopotele mănăstirii au început să bată, oamenii au început să iasă din biserică, câțiva bărbați au purtat proțesii (prapori cu chipuri de sfinți) în mâini, iar preoții care l-au însoțit pe Înalt Preasfințitul Pimen s-au așezat în jurul mesei de piatră, unde, an de an, se săvârșește Boboteaza. Agheasma Mare se pregătește în amintirea botezării Domnului Iisus de către Ioan în apa Iordanului.
Se spune că Agheasma Mare are o putere deosebită, fiind sfințită printr-o dublă epicleză (gr. epiklesis), care înseamnă invocarea, chemarea Duhului Sfânt „peste noi și peste aceste daruri” (de pâine și vin), ca să devină „adevărat Trupul și Sângele Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos”. Sfințirea are loc în ziua în care Iisus Hristos a sfințit apele, prin botezul Său în apa Iordanului. De aceea, și slujba Agheasmei Mari este mai solemnă ca la Agheasma Mică, iar cântările și rugăciunile din cursul ei pomenesc și proslăvesc îndeosebi Botezul Domnului în apele Iordanului. La finalul slujbei, Înalt Preasfințitul Pimen a afundat de trei ori crucea și busuiocul în recipientul cu apă pregătit pentru credincioși, cântând troparul Praznicului: „În Iordan botezându-Te Tu Doamne…”, după care i-a stropit și pe credincioși cu apă sfințită.
Agheasmă Mare, timp nouă zile, pe nemâncate
Credincioșii de la bisericile parohiale din municipiu și-au umplut încă de dimineață recipientele cu apă, pe jumătate, pentru ca, mai apoi, să fie completate cu apă sfințită. În aproape toate cănile era așezată și o crenguță de busuioc, plantă care, spun oamenii, are puteri miraculoase. Firele de plantă, uscate și frumos împodobite, aranjate și legate, formând acel cunoscut sfeștoc (de la cuvântul „sfeștanie“, însemnând „sfințire“), sunt folosite și de preoți la săvârșirea slujbei de sfințirea a apei, iar apoi, tot cu sfeștocul, preotul stropește cu agheasmă oamenii, bisericile, icoanele ori alte obiecte liturgice, dar și casele, mașinile, fântânile, viile, livezile sau gospodăriile credincioșilor.
Există obiceiul ca la finalul Sfintei Liturghii din ziua de Bobotează, bărbații să iasă din biserică cu proțesii în mâini și să strige „Chiraleisa” (Doamne Miluiește), să înconjoare de trei ori biserica și apoi să se așeze în jurul mesei, unde preoții săvârșesc slujba de sfințire a apei.
La sfârșitul slujbei, fiecare credincios și-a luat cana cu Agheasmă Mare, după care a primit anaforă de la preoți. Agheasma Mare, spun credincioșii, se ia în fiecare dimineață pe stomacul gol, după care se ia și o bucățică de anaforă, timp de nouă zile, începând cu ziua Bobotezei. Agheasma rămasă după cele nouă zile se ține în casă pentru a-i feri pe membrii familiei de orice necaz. Credincioșii mai folosesc Agheasma Mare pentru sfințirea locuinței. La țară, oamenii stropesc pe lângă casă, grajdurile, animalele, și țin Agheasma Mare, care se face o singură dată pe an, într-o sticlă curată. Atunci când simt o primejdie în familie sau un om este bolnav îl stropesc și îi dau să bea din această apă tămăduitoare, care, spun oamenii, nu se strică tot anul.
„La Ciumârna, Boboteaza nu ar fi la fel fără crucea de gheață”
În unele sate din județul Suceava se păstrează tradiția confecționării crucilor de gheață în Ajunul Bobotezei. Este și cazul credincioșilor din satul Ciumârna, comuna Vatra Moldoviței.
Crucile de gheață sunt realizate după un adevărat ritual al locului, în care sunt implicați mai mulți oameni, de diferite vârste, care merg înainte de Ajunul Bobotezei pe malul unui râu unde, înarmați cu drujbe și căngi, scot la mal bucăți mari de gheață, care sunt urcate apoi, cu ajutorul unor căpriori și scânduri, într-o căruță trasă de cai. Sătenii transportă blocurile de gheață la locul unde vor fi ridicate crucea și masa pentru slujba de Bobotează. Acolo, sătenii folosesc un șablon pentru cruce, trasează forma crucii după care taie cu drujba forma finală.
Și în acest an sătenii din Ciumârna au ridicat o cruce mai mare și una mai mică, așezate pe o masă din gheață, unde credincioșii și-au pus, în ziua Bobotezei, cănile în care au primit Agheasma Mare. „La Ciumârna, Boboteaza nu ar fi la fel fără crucea de gheață. Credință vie, tradiție mărturisitoare și jertfelnicie în Ajunul Iordanului. Osârdie și jertfă și statornicie întru păstrarea datinii creștine. Răstălmăcită rugăciune. Recunoștință pentru trudă și prețuire întreagă! Sărbători cu lumină!”, sunt vorbele transmise de părintele Dan Ceredeev, parohul Bisericii „Sfântul Ierarh Nicolae” Ciumârna, și de preoteasa Daniela Ceredeev, directoarea Liceului Tehnologic „Vasile Cocea” Moldovița, în Ajunul Bobotezei, în semn de prețuire pentru ostenitorii care au ridicat crucile de gheață, dar și pentru toți credincioșii din Ciumârna.
