O expoziție de pictură al cărei generic ne proiectează imaginea celebrei jucării din lemn, care a devenit brandul național al Rusiei, suvenirul prin excelență al tuturor turiștilor care vizitează țara cu cel mai întins teritoriu din lume, fără să facă vreo aluzie la acest spațiu, ci preluând doar simbolul acestei multiplicității interioare (nu și a imaginii kitsch a Rusiei, pe care o induce astăzi această păpușă din lemn, locuită interior de alte și alte figurine asemenea, din ce în ce mai mici, imaginată și realizată de meșterii cioplitori din Serghiev Posad în urmă cu câteva secole, deși fabricarea în serie datează de la sfârșitul sec. al XIX-lea, după ce a cucerit lumea prin prezentarea ei, în anul 1900, la Expoziția Universală de la Paris) se deschide peste câteva zile (vineri, 9 februarie a.c., ora 18:00) la Galeria de artă a Universității „Ștefan cel Mare” din municipiul Suceava.
Manifest de înfrățire
Artiștii expozanți, Pușa Pâslaru-Ionescu și Constantin Severin, care s-au înfrățit pe simeze pentru realizarea acestei impresionante desfășurări vizuale cvadri-dimensionale (pentru că celor trei dimensiuni spațiale – lucrările se circumscriu unor instalații – i se adaugă invizibila dimensiune a Timpului, Timpul pe care Constantin Severin l-a avut în vedere încă de la expoziția sa de debut intitulată chiar „Text și Timp”), sunt nume cunoscute publicului sucevean.
De fapt „Identitățile Matrioșka” vizează la rândul lor Textul și Timpul, așa cum reiese dintr-un adevărat manifest al acestei expoziții semnat de Constantin Severin. „Trăim – spune el – într-o lume fractal-aristotelică, care generează identități fractale. Identități temporare, semnificații temporare, zei temporari…Îndrăznim să propunem intelectualilor noștri de seamă și artiștilor o lume non-aristotelică: să preferăm umbra în locul albului și negrului, vagul în locul certitudinii, zâmbetul și râsul în locul urii. Noi știm: suntem stăpâniți de o Identitate Matrioșka, orientată spre multiplicitate și schimbare permanentă. Noi știm: în miezul tare al identității noastre putem citi textul infinității. Noi știm: viața omului este o poveste de dragoste a Sinelui cu Timpul”.
Etapă de constructivă maturizare în plastica suceveană
Asocierea celor doi artiști sub sigla TAG-ului („Tonitza Art Group”, asociație artistică care s-a constituit pe structura inițială a fostului Cenaclu universitar de artă „Nicolae Tonitza”) este un semn că în lumea creatorilor plastici suceveni lucrurile intră treptat pe făgașul normalității. Spun acest lucru pentru că, numai cu un an în urmă, un grup din breasla artiștilor plastici „profesioniști” suceveni, membri ai filialei locale a Uniunii Artiștilor Plastici (UAP), s-au arătat foarte indignați de intenția realizatorilor albumului „Un secol de arte frumoase în Bucovina” (album editat din inițiativa directorului general al Complexul Muzeal Bucovina Suceava, Constantin-Emil Ursu, avându-l ca autor pe criticul de artă și eseistul ieșean Valentin Ciucă) de a include în lucrare și câțiva creatori „amatori”.
Nemulțumirea formulată în scris și înmânată realizatorilor lucrării (în timp ce aceasta se afla deja sub tipar) atrăgea atenția că albumul „finanțat din bani publici, nu trebuie să facă un deserviciu valorilor culturale, amestecând sau alăturând valoarea profesională cu amatorismul în artă” și se încheia cu solicitarea imperativă a „revizuirii urgente a selecției”, în caz contrar semnatarii neacceptând să fie incluși în acest album. Situația a fost dezamorsată numai după ce, în urma unor discuții, în care poziția semnatarilor (între care figura și Pușa Pâslaru-Ionescu) a rămas inflexibilă, realizatorii au acceptat să renunțe la câteva nume (unul dintre ele fiind cel al lui Constantin Severin).
Ca asociație artistică, TAG-ul s-a constituit ca o punte între breasla „profesionistă” și cea a creatorilor „amatori”, reunind sub aceeași umbrelă artiști din ambele categorii, cu dorința de a demola toate barierele mentalitare și resentimentare. Faptul că Pușa Pâslaru-Ionescu și-a alăturat „Sufletul floare” (uzez de genericul unei expoziții anterioare a artistei, care avea ca temă continua transformare și înflorire spirituală a creatorului) „Text/Timpului” lui Constantin Severin, mă îndreptățește să cred că lumea artistică suceveană a ajuns, în sfârșit, în etapa de constructivă maturizare.
