Idealul creștin este sfințenia

Idealul creștin este sfințenia. În mod cu totul eronat se crede că sfinții sunt niște oameni ieșiți din condițiile vieții normale. Ei de fapt sunt oameni ca noi dar care luând în serios chemarea lui Dumnezeu „fiți sfinți, pentru că Eu sunt Sfânt” (1 Petru I, 16), și luptându-se „lupta cea bună a credinței” au ajuns „casnici ai lui Dumnezeu” (Efes. II, 19). Ei au conlucrat cu harul Sfântului Duh primit prin Sfintele Taine, care ne oferă tuturor sâmburele sfințeniei, și crescând în Hristos, au devenit din ce în ce mai puri, din ce în ce mai iubitori din ce în ce mai smeriți. Ei au fost fascinați de iubirea și smerenia lui Hristos și au fost atrași de dumnezeiasca frumusețe a sfințeniei celei mai presus de fire.
Sfinții își manifestă această comuniune cu Hristos rugându-se, participând la Sfintele Slujbe, citind Scripturile Sfinte și făcând bine oamenilor. Rugăciunea este pentru ei respirația firească a iubirii, de aceea ei râvnesc după rugăciune în chip deosebit și tind să ajungă la rugăciunea necontenită. Sfintele Slujbe, în special Sfânta Liturghie, sunt mijlocul de unire cu Hristos, de adâncire a comuniunii cu Hristos și de transformare după asemănarea cu Hristos.
În viața Sfinților mânia a fost înlocuită de blândețe; lenea de hărnicie; răutatea de bunătate; zgârcenia de dărnicie; vrăjmășia de dragoste; desfrânarea de curăție; mândria de smerenie; invidia de bucuria pentru binele aproapelui; calomnia de respectarea onoarei aproapelui. Fără aceste virtuți chiar dacă ne ostenim nu ajungem la sfințenie. Sfântul Simeon Noul Teolog zice: „Putem osteni cu generozitate în lupta virtuții, putem posti, putem priveghea și practica orice fel de nevoință; totul este în zadar dacă nu luptăm să ne facem o inimă fără răutate, simplă, dreaptă, smerită, blândă. Numai într-o astfel de inimă se răspândește, respiră și locuiește, ca într-o locuință plăcută, harul Duhului Sfânt”.
Astfel de oameni, răniți de dragostea lui Hristos, au viețuit peste tot. Pământul binecuvântat al țării noastre n-a fost lipsit de prezența lor. În inima Transilvaniei, la poalele Munților Apuseni, evlavia populară păstrează, și ne transmite până astăzi, chipul luminos al Sfântului Ghelasie de la Râmeț. (ÎPS Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei)