Iconostasul Bisericilor Ortodoxe este prevăzut la mijloc cu o ușă largă, numita “Poarta Frumoasă” și două uși mai mici, una în partea stângă a iconostasului și una în partea dreaptă (ușile diaconești).
Poarta Frumoasă este formată din alte două uși numite “bemothyra” – Ușile Sfântului Altar, Ușile Împărătești sau Sfintele Uși.
Suport pentru arta iconografică
După perioada iconoclastă atât Ușile Împărătești, cât și cele diaconești, au început să slujească drept suport pentru arta iconografică.
De obicei, pe Ușile Împărătești se pictează Buna Vestire: Arhanghelul Gavriil, pe batanta de nord (stânga) și Maica Domnului, pe cea de sud (dreapta).
Uneori se mai adaugă și figurile regilor proroci David și Solomon, ale Sfinților Apostoli Petru și Pavel sau ale celor patru Evangheliști: Matei, Ioan, Marcu și Luca sau figurile a patru sfinți ierarhi.
Buna Vestire ocupă, în acest caz, jumătatea superioară a Ușilor Împărătești, cu cei doi regi proroci la câte un capăt, în vreme ce celelalte figuri ocupă jumătatea lor inferioară.
Făcute din lemn sau metal, de obicei sculptate sau gravate
Ușile Împărătești sunt făcute din lemn sau metal fiind de obicei sculptate sau gravate. De asemenea, în marea lor majoritate, Ușile Împărătești prezintă în partea superioară o cruce.
Pe celelalte două uși ale iconostasului sunt înfățișați Arhanghelul Mihail sau Sfântul Laurențiu Diaconul(pe ușa de nord) și Sfântul Arhanghel Gavriil sau Sfântul Arhidiacon Ștefan (pe ușa de sud).
Uneori sunt zugrăviți în locul lor Sfinții Gheorghe și Dimitrie. În cazul lor se folosește numai jumătatea superioară a ușii și sunt reprezentați bust. Reprezentarea lor întreagă, ocupând întreg spațiul ușii, întâlnită în multe biserici zugrăvite în timpurile mai noi, este o deviere nejustificată de la tradiție.
Sfintele Uși reprezintă porțile Ierusalimului
În ultimii ani s-a creat obiceiul ca deasupra Porții Frumoase, în locul icoanelor Răstignirii și Pogorârii la iad (Învierii), să fie așezată Cina cea de taină. Aceasta nu face parte dintre icoanele celor douăsprezece praznice împărătești, aparținătoare ciclului praznicar. Ea aparține ciclului liturgic.
Din punct de vedere teologic, Sfintele Uși reprezintă porțile Ierusalimului, prin care Hristos a intrat în Duminica Floriilor. Ele reprezintă de asemenea intrarea în Ierusalimul cel Ceresc. Există reguli tipiconale precise legate de utilizarea Ușilor Împărătești în cadrul cultului divin (Vecernie, Utrenie, Sfânta Liturghie).
Când Sfintele Uși rămân închise, un simbol al pocăinței
Ușile deschise, marchează momentele în care Hristos este în mod special prezent în mijlocul poporului său, precum în cadrul citirii Sfintei Evanghelii, sau când credincioșii primesc Sfânta Euharistie. În cea mai mare parte a timpului însă Sfintele Uși rămân închise. Acesta este un simbol al pocăinței, al faptului că păcatul ne îndepărtează de Dumnezeu.
Daca prin ușile diaconești poate avea loc accesul clericilor și al mirenilor în Sfântul Altar, Ușile Împărătești sunt folosite numai de către clerici (diaconi, preoți, episcopi) și numai în cadru liturgic (în timpul slujbelor).
O excepție de la această regulă o constituie cazul arhiereului care poate intra în Sfântul Altar prin Sfintele Uși și în afara slujbelor.
Radu ALEXANDRU
Sursa: www.crestinortodox.ro
