Iubiți credincioși și credincioase, cititori și cititoare,
Între anii 1852-1866, lucrările Schitului Prodromul din Muntele Athos erau în plină desfășurare. În paralel cu acestea, în anul 1863, arhischimonahul Nifon Ionescu, egumenul Schitului Prodromul, și ieroschimonahul Nectarie, ucenicul acestuia, i-au încredințat iconarului ieșean Iordache Nicolau realizarea icoanei Maicii Domnului. Acestuia i-au impus ca pe durata lucrului să se roage neîncetat Maicii Domnului, să țină post, să se spovedească și să se împărtășească.
Așadar, iconarul, învoindu-se cu cele solicitate de egumenul schitului, a început pictarea icoanei Maicii Domnului cu Pruncul, stabilind ca zugrăvirea să se facă în atelierul de la Schitul – azi Mănăstirea „Tuturor Sfinților” – Bucium din Iași care, pe atunci, era un fel de metoc al Schitului Prodromul din Muntele Athos.
Dar cum realizarea unei icoane presupune muncă și timp, pictorul Iordache Nicolau, după ce și-a pregătit blatul din lemn de tei, de 1000 pe 700 mm, prevăzut cu chingi pe spate în coadă de rândunică, a împlinit toate etapele întocmai: aplicarea pânzei sau tifonului cu clei de oase, grunduirea, chituirea și șlefuirea blatului cu glaspapir de diferite mărimi.
Apoi, a trecut la realizarea desenului, proporționat și încastrat în spațiul blatului, însemnarea centrului aureolei și trasarea pentru înscrisuri, aplicarea stratului de șerlac și șlefuirea acestuia, aplicarea mixtionului, poleirea și vernisarea foiței, trasarea aureolei cu roșu și alb, aplicarea primei baze de culoare pentru haine, aplicarea proplasmei carnației, realizarea desenului în culoare cu umbrele aferente, aplicarea etapizată a luminilor până la blicuire, desenarea chipurilor peste proplasma deja aplicată și aplicarea carnației de la închis la deschis, până la blicuire.
Mai rămăsese realizarea chipurilor, adică a feței Maicii Domnului și a Pruncului Iisus. Când a trecut la această etapă, pictorul a constatat că acestea, în mod inexplicabil, nu puteau fi zugrăvite. Așa stând lucrurile, în ziua respectivă a fost nevoit să abandoneze lucrarea. A doua zi, după ce și-a făcut pravila și canonul – potrivit înțelegerii – s-a întors în atelierul său de lucru. Și ce să vezi? Fața Maicii Domnului și cea a Pruncului Iisus se zugrăviseră prin minune.
Mai mult, chipul Maicii Domnului era întocmai descrierii rămasă de la Sfinții Epifanie și Nichifor: „Fața ei era ca vederea bobului de grâu, părul galben, ochi ascuțiți la vedere, întru care luminile erau asemenea rodului de măslin, sprâncenele ei erau plecate și ales de negru, nasul potrivit, buzele ca floarea trandafirului, fața nu rotundă nici scurtă, ci puțin alungită, mâinile și degetele lungi, hainele pe care le purta erau simple și puțin mai lungi decât măsura corpului; cu trupul gingaș, având părul bine și cu multă cuviință legat.”
De altfel, la Schitul Prodromul din Muntele Athos se păstrează mărturia pictorului Iordache Nicolau, consemnată în data de 29 iunie 1863, în care acesta spune: „Eu, Iordache Nicolau, zugrav din târgul Iași, am zugrăvit aceasta sfântă icoană a Maicii Domnului cu însăși mâna mea, la care a venit o minune: După ce am isprăvit veșmintele, după meșteșugul zugrăvirii mele, m-am apucat să lucrez fețele Maicii Domnului și a lui Iisus Hristos (sic!).
Privind eu la chipuri, cu totul a ieșit dinpotrivă, pentru care foarte mult m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meșteșugul. A doua zi, după ce m-am sculat, am făcut trei metanii înaintea Maicii Domnului, rugându-mă să-mi lumineze mintea, să pot isprăvi sfânta ei icoană.
Când m-am dus să mă apuc de lucru, am aflat chipurile drese desăvârșit, precum se vede. Văzând această minune, n-am mai adaos a-mi pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios, deși o greșeală a fost aceasta că am dat lustru la o asemenea minune.”
Icoana a fost supusă unor examinări microscopice de către specialiștii vremii, care au constatat că portretele zugrăvite pe icoană, deși prezentau urme de pensulă – știut fiind că ele s-au pictat în mod miraculos de mână nepământească – sunt identice cu portretele reale ale Sfintei Fecioare și Pruncului Iisus, așa cum au fost ele realizate de martorii oculari contemporani încă din vremea Sfinților Apostoli.
Zvonindu-se despre icoana Maicii Domnului, cum că s-a pictat în chip minunat și este făcătoare de minuni, ieșenii au luat cu asalt Mănăstirea Bucium, încercând să împiedice plecarea acesteia. În cele din urmă, arhischimonahul Nifon Ionescu, egumenul Schitului Prodromu, și ieroschimonahul Nectarie, ucenicul acestuia – ambii cu metania la Mănăstirea Horaița – s-au îndreptat cu icoana spre Muntele Athos, oprindu-se în drum la Episcopia din Huși, la Catedrala Ortodoxă din Bârlad și la Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Galați.
În toate cele trei locuri în care au oprit cu icoana s-au săvârșit numeroase minuni. În mod deosebit, a fost reținută minunea cu privire la sporirea în greutate a icoanei pe când se afla la Bârlad. Ni se relatează că, atunci când un învățător necredincios a solicitat părinților să meargă cu icoana la el acasă, trăsura a cedat greutății icoanei, dezmembrându-se.
Din păcate, nu există o inventariere a minunilor săvârșite de Maica Domnului prin icoana sa cea făcătoare de minuni de la Schitul românesc Prodromul din Muntele Athos, de-a lungul celor peste 150 ani de existență a sa. Cultul icoanei Maicii Domnului Prodromița s-a extins însă în România de la an la an. Așa se face că în multe biserici și mănăstiri sunt așezate copii ale acestei icoane, care s-au arătat la rândul lor a fi făcătoare de minuni până astăzi. La dorința credincioșilor, cu aceste icoane-copii ale icoanei Maicii Domnului Prodromița, la sfârșitul slujbelor, se organizează diferite procesiuni.
Astfel de reproduceri se găsesc la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului „Învierea Domnului” din București, la Mănăstirea „Tuturor Sfinților” – Bucium din Iași, la Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Galați, la Mănăstirea Prodromița – Hârșova din județul Constanța, la Catedrala Arhiepiscopală „Sfântul Nicolae” din Râmnicu-Vâlcea și la Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Petru și Pavel” din Constanța, la Mănăstirea Dagâța din județul Iași, la Mănăstirea „Sfânta Elisabeta” din Cluj-Napoca, la Biserica „Sfântul Sava cel Sfințit” din Săveni-Ialomița, la Mănăstirea Prodromița – Comandău din județul Covasna.
Iar când lucrările la Catedrala Mântuirii Neamului vor fi finalizate, va fi așezată spre închinare și cinstire o copie a icoanei Maicii Domnului Prodromița, care a fost donată, în anul 2018, de către starețul Schitului Prodromul din Muntele Athos.
(Sursa: Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților)
