Cu binecuvântarea Înalt Prea Sfințitului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, la Mănăstirea Dragomirna a avut loc, duminică, 9 martie, vernisajul expoziției ”Icoana – de la meșteșug la mărturisire”. Evenimentul, devenit tradiție, aflat la a III–a ediție, a fost o sărbătoare a biruinței ortodoxiei și o mărturisire tăcută a credinței prin intermediul icoanelor. Lucrările expuse, 40 de icoane pictate și 12 miniaturi, au fost realizate în atelierul de pictură ”Mitropolit Anastasie Crimca” al Mănăstirii Dragomirna, în cadrul căruia, de-a lungul celor aproximativ șapte ani de activitate, mai multe maici au deprins meșteșugul zugrăvirii icoanelor.
„Icoana trimite la ceea ce este veșnic, la ceea ce trece dincolo de cele materiale”
Cuvântul de deschidere a fost rostit de Înalt Prea Sfințitul Pimen, iar prezentarea expoziției a fost realizată de prof. dr. Gheorghe Macarie, de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, membru al Uniunii Artiștilor Plastici și al Uniunii Scriitorilor din România și de arhidiacon dr. Anastasie Robu, de la Mănăstirea Putna.
În cuvântul său, Înalt Prea Sfințitul Pimen a menționat mesajul pe care îl poate transmite icoana: ”Icoana trimite la ceea ce este veșnic, la ceea ce trece dincolo de cele materiale, icoana deci ne duce cu simțirile și conștiința noastră către veșnicie, către viața de sfințenie. Lucrarea ei este în funcție de felul cum este înfățișată, pictată; nu orice imagine poate să fie numită și icoană. Trebuie să aibă și niște însușiri și calități artistice cu o încărcătură sufletească. Icoana dematerializează dar nu derealizează, este ceva natural însă înduhovnicit.”
„Miniaturile după aceste manuscrise sunt de apreciat pentru faptul că reprezintă un act de pioșenie”
Prof. Dr. Macarie Gheorghe a accentuat importanța deosebită a ilustrului cărturar Anastasie Crimca – ctitorul Mănăstirii Dragomirna: ”Crimca a intervenit direct în constituirea acestui așezământ monahal, în arhitectura, broderia, în manuscrisele și în tot ce a însemnat obiect liturgic și obiect de artă. Nu numai că a intervenit cu ideile, dar a pus el însuși mâna, ca mare artist. A pictat aceste manuscrise, care sunt minuni și nu sunt numai simple manuscrise ilustrate; cu ele începe o nouă fază în miniatura românească, în ilustrarea de carte și o nouă fază artistică”.
Prof. Macarie a făcut un studiu comparativ între manuscrisele – obiecte de patrimoniu ce se află în sala Anastasie Crimca a muzeului mănăstirii și miniaturile – copii după aceste rare exemplare făcute de maicile Mănăstirii Dragomirna, subliniind că “manuscrisele sunt odoare neprețuite și anunță barocul, însă nu barocul prin grandoarea mănăstirii ci barocul prin ornament. Miniaturile expuse pe panourile din această sală sunt interpretări ale manuscriselor, făcute de maici, care au știut să aleagă esențialul din multele ilustrații ale manuscriselor. Miniaturile după aceste manuscrise sunt de apreciat pentru faptul că reprezintă un act de pioșenie”.
În concluzia prezentării sale, prof. Macarie a revenit asupra operei mitropolitului: “Anastasie Crimca a fost obsedat de arta desenului, a culorii, a liniei; din linie a făcut un personaj. Liniile lui nu sunt numai linii care delimitează un om, sunt linii care au o încărcătură afectivă. Narațiunile sunt pline de calități pe care nu le aveau vechile ilustrații. La un moment dat îl simți aici, în toate aceste ilustrații, pe suceveanul, bucovineanul Anastasie Crimca, el este nou și prin autohtonitatea lui, e legat prea tare de aceste locuri. Iată că Crimca, ctitorul, este cum spunem noi opera omnia, este un ctitor total, finanțator, ideolog artistic, și mai mult creator el însuși, el a pictat icoane, este un exemplu de excepție. Anastasie Crimca este un nume etern, un nume care reprezintă în cultura noastră o permanență.”
„Icoana nu este o creație a pictorului, de el ține doar arta cu toate cele ale ei”
Pr. Anastasie și-a început discursul cu definirea icoanei: “Astăzi, actul de creație iconografică este perceput de cei mai mulți oameni ca un meșteșug oarecare, de unii ca un meșteșug nobil de artă; de alții ca un act polivalent de mărturisire. Icoana este o mărturisire publică a iconarului, despre cele din inima sa, este o spovedanie rostită, nu prin cuvinte ci prin linii și culoare. Icoana este chip al sfințeniei și al lumii transfigurate prin har.”
În continuare a menționat care sunt cerințele obligatorii ce trebuie îndeplinite de către un iconar: ” să fie creștin ortodox (cleric, monah sau civil); să fie tot timpul sub autoritatea episcopului eparhiot, a starețului și a duhovnicului, ; să fie pe linie tehnico – artistică, în deplină ascultare de mai marele său sau de meșterul care l-a format; să utilizeze modelele atestate de tradiția iconografică a bisericii și să evite pe cât posibil orice tendință spre inovație și spre afirmare publică; să picteze cu post și rugăciune.”
Făcând referire la actul creator de icoană, pr. Anastasie e precizat că acest meșteșug este ”un act de mărturisire a Adevărului. Icoana nu este o creație a pictorului, de el ține doar arta cu toate cele ale ei. Icoana aparține numai Sfintei Tradiții, ea descrie înfățișarea lui Hristos Dumnezeu, pe care au văzut-o Sfinții Apostoli.” De asemenea, procesul de pictare a unei imagini sfinte poate fi considerat ” în felul lui propriu un act de mărturisire liturgică. Iconarul este un simplu slujitor, un instrument docil în mâna lui Dumnezeu, Cel lăudat în Sfânta Treime. Actul creator de imagini este o rugăciune, praxisul lăuntric al iconarului rămâne pentru cei mai mulți o lucrare ascunsă, proprie isihasmului. Legătura strânsă în iconografie dintre actul creator și monahism, dimensiunea isihastă a icoanei alături de cea dogmatică sunt evidențiate cu precădere în perioada Sfântului Grigorie Palama.”
La acest vernisaj au fost invitate instituțiile de cultură ale județului Suceava, au participat oameni de afaceri, iubitori de artă și frumos, trăitori și slujitori ai Dragomirnei. Expoziția va rămâne deschisă spre vizitare timp de o lună, până pe 6 aprilie 2014.
(Stavrofora Macrina SĂUCINIȚANU – stareța Mănăstirii Dragomirna)
