ICCJ arată, în motivarea achitării lui Adrian Năstase în dosarul „Tamara”, că probele DNA nu probează denunțul lui Genică Boerică și că nu s-a dovedit existența unei înțelegeri între fostul premier și Ioan Melinescu, prin care acesta din urmă trebuia să sustragă un dosar ce o viza pe Dana Năstase.
Instanța supremă a dat publicității motivarea deciziei definitive prin care a menținut achitarea lui Adrian Năstase, a fostului șef al Oficiului Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor (ONPCSB) Ioan Melinescu și a fostului consilier prezidențial Ristea Priboi, în dosarul „mătușa Tamara”.
Completul de cinci judecători care a respins recursul procurorilor DNA împotriva deciziei de achitare a celor trei arată în documentul citat că „probele administrate în cauză nu au putut crea convingerea instanței de recurs că afirmațiile martorului Genică Boerică sunt veridice și că, la solicitarea lui Melinescu, i-a intermediat o întâlnire cu Ristea Priboi în Palatul Parlamentului și ulterior, cu Adrian Năstase”.
Magistrații notează că declarațiile denunțătorului Genică Boerică, om de afaceri, condamnat în prezent în alte dosare, sunt neconcordante și inadvertente și că nici alte aspecte relatate de acesta nu au primit confirmări certe care să creeze o convingere clară.
„Pe lângă faptul că nu există alte probe care să se coroboreze cu această mărturie, în mod explicit, în raportul de detectare a comportamentului simulat se arată că răspunsul lui Genică Boerică la întrebarea «În primăvara anului 2001, când te-ai întâlnit cu Melinescu lângă Oficiu, acesta ți-a spus că are dosarul cu privire la Dana Năstase?», întrebare la care subiectul a răspuns afirmativ, este nesincer, astfel încât nu se poate fi primită explicația parchetului pentru nesinceritatea constată de expert, în sensul că aceasta s-a datorat faptului că momentul în care martorul a luat cunoștință de conținutul dosarului respectiv nu a fost acela al întrevederii de lângă Oficiu cu Melinescu, ci ulterior, în autoturism, pe drumul către Palatul Parlamentului”, notează judecătorii instanței supreme, în motivare.
Judecătorii spun că numirea lui Ioan Melinescu s-a făcut în condițiile normale cerute de lege și că din toate probele de la dosar rezultă „existența unui mare dubiu că în luna noiembrie ar fi avut loc o întâlnire între Năstase, Melinescu și Priboi mijlocită de Genică Boerică” și că însuși „martorul Boerică arată că Năstase nu i-a promis lui Melinescu numirea în funcția de președinte al Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor”. „Decizia de numire în funcție a lui Melinescu a fost una colectivă, luată în consens în ședință de Guvern”, iar „schimbările în conducerea unor instituții au fost discutate anterior în partid, în ideea relizării programului de guvernare”, se mai arată în documentul citat.
Cei cinci magistrați de la Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) notează că „în plan obiectiv nu s-a probat că între inculpații Ioan Melinescu și Adrian Năstase a existat o înțelegere prin care să se fi promis obținerea acestui folos, hotărârea de Guvern a fost una colectivă, în consens, în îndeplinirea programului de guvernare și nu a reprezentat o susținere personală a lui Adrian Năstase, iar în plan subiectiv nu s-a probat o intenție directă, calificată prin scopul urmărit”.
Referitor la acuzațiile procurorilor DNA, potrivit cărora Melinescu s-ar fi ocupat de sustragerea presupusei lucrări ce ar fi vizat-o pe Dana Năstase, judecătorii spun în motivarea achitării fostului premier că probele DNA nu conduc la concluzia că acesta ar fi furat lucrarea, deși admit faptul că a existat o spargere la Oficiu.
În 3 septembrie 2012, Adrian Năstase a fost achitat definitiv în dosarul „Mătușa Tamara”, potrivit unei hotărâri a completului de cinci judecători al ICCJ.
Năstase a fost trimis în judecată de către DNA pentru dare de mită, Ioan Melinescu, președinte al ONPCSB între anii 2001-2004, pentru sustragere sau distrugere de înscrisuri, luare de mită și divulgare de informații, iar Ristea Priboi, consilier al fostului prim-ministru, fost deputat în perioada 2000-2004, pentru complicitate la luare de mită și la dare de mită.
Procurorii arătau că, în noiembrie 2000, Ioan Melinescu, în calitate de membru al Plenului Oficiului Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, i-ar fi contactat, cu sprijinul persoanei denunțătoare, pe Ristea Priboi și pe Adrian Năstase, cărora le-ar fi comunicat că, în cadrul instituției în care își desfășura activitatea, se află în lucru, cu propunere de informare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, o lucrare având ca obiect depunerea în numerar a unei sume de 400.000 de dolari într-un cont bancar având-o ca titular pe Daniela Năstase, soția lui Adrian Năstase.
Atunci, Melinescu i-ar fi promis lui Năstase că va bloca lucrarea până după alegerile din decembrie 2000, sugerând că acest dosar trebuie să dispară. Năstase s-a declarat de acord cu propunerea respectivă, arătând că urmărește această finalitate, susțineau procurorii.
Dosarul se referă la proveniența și circumstanțele depunerii sumei de 400.000 de dolari în contul Danielei Năstase, soția lui Adrian Năstase. Conform unui contract de vânzare-cumpărare, suma de 400.000 de dolari, depusă în numerar la o bancă, provenea din vânzarea unor bijuterii, tablouri, papirusuri și a altor bunuri de valoare de către mătușa Danielei Năstase, pe nume Tamara Cernasov.
Acest caz s-a constituit în urma unui denunț a lui Genică Boierică, despre care completul de trei judecători a ICCJ a apreciat că nu este credibil.
„Concluzia procurorului nu poate fi împărtășită de instanță întrucât este contrazisă de materialul probator administrat, care a relevat că: există un mare dubiu că în luna noiembrie ar fi avut loc o întâlnire între inculpații Năstase Adrian, Melinescu Ioan și Priboi Ristea, mijlocită de denunțătorul Genică Boerică; chiar martorul Genică Boerică arată că Năstase Adrian nu i-a promis lui Melinescu Ioan numirea în funcția de președinte al Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor; decizia de numire în funcție a fost una colectivă, luată în consens în ședința de Guvern din 30 decembrie 2000; schimbările în conducerea unor instituții au fost discutate anterior în partid, în ideea realizării programului de guvernare; scopul pretins a fi urmărit de mituitor nu are o justificare logică (clasarea lucrării nr. S……/1999 și intrarea în posesia acesteia), aspecte asupra cărora se va reveni în continuare. Toate aceste concluzii, desprinse din probele analizate anterior, infirmă susținerea parchetului că numirea lui Melinescu Ioan în funcția de președinte al Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită pentru inculpatul Melinescu și, respectiv, dare de mită pentru inculpatul Năstase”, s-a arătat în motivarea deciziei completului de trei judecători, care a fost contestată de DNA la completul de cinci magistrați, acesta menținând achitarea celor trei.
