Judecătorii care l-au condamnat pe Adrian Năstase în dosarul „Trofeul calității” consideră că este de neconceput ca mai multe persoane să acționeze concertat în beneficiul alteia fără a fi în relații apropiate, fără să determine conduita celorlalți și fără să afle despre „binele” făcut „cu forța”.
Fostul premier Adrian Năstase a fost condamnat, în 30 ianuarie, de instanța supremă la doi ani de închisoare cu executare în dosarul „Trofeul calității”, în care este acuzat în legătură cu strângerea de fonduri pentru campania electorală din 2004, când a candidat pentru Președinție din partea PSD.
Judecătorii Ionuț Matei și Ioana Bogdan, care l-au condamnat la închisoare cu executare pe Adrian Năstase, arată în motivarea deciziei lor că „întrebarea firească este dacă o finanțare de o asemenea amploare a constituit exclusiv o inițiativă a inculpaților implicați, de care inculpatul Năstase a fost cu totul străin și pe care nu a determinat-o”.
„Este de neconceput ca mai multe persoane să acționeze concertat în beneficiul alteia, cu care nu se află în relații apropiate, intime sau de prietenie, fără știrea acesteia, persoană care, prin ipoteză, nu doar că nu a determinat conduita celorlalți, dar nici nu va afla vreodată despre «binele» care i s-a făcut cu forța”, notează judecătorii în documentul citat.
Instanța a precizat că „o afacere de o asemenea amploare nu poate fi cu totul autonomă, lipsită de orice conexiune cu principalul său beneficiar, cu atât mai mult cu cât unii dintre cei
implicați se aflau în mod cert în sfera sa de influență, direct sau indirect”.
Această ipoteză, notează judecătorii, este cu atât mai puțin plauzibilă în condițiile în care toate persoanele implicate știau că acționează ilegal, săvârșind mai multe infracțiuni pentru a-și duce planul la îndeplinire, fără a fi beneficiarii exclusivi sau măcar majoritari ai acestora.
„Dimpotrivă, inculpații s-au expus nu pentru că, ca orice infractor naiv, s-au gândit că nu vor fi descoperiți (dovezile activității lor infracționale fiind suficiente și nu atât de greu de găsit), ci pentru ca au avut credința că nu vor ajunge să fie cercetați tocmai datorită beneficiarului actelor comise și a succesului acestuia în alegeri (aceasta explicând probabil și obstinația cu care au invocat caracterul politic al prezentului dosar, căci în societatea imaginată de inculpați nimic nu se întâmplă fără decizia factorului politic)”, se mai arată în motivarea ICCJ.
Pe de altă parte, notează cei doi judecători, toți actorii principali, precum Jianu, Popovici și Vasile, au avut un beneficiu de pe urma activității infracționale, material sau nu. În cazul Irinei Paula Jianu, beneficiul acesteia a constat în perpetuarea sa la conducerea unei instituții importante într-o economie de piață, în contextul în care sectorul construcțiilor reprezintă unul dintre motoarele acesteia.
Astfel, instanța arată că Irina Paula Jianu a fost confirmată în funcție chiar de către Năstase, prin decizia 149 din 15 iulie 2004, ca urmare a trecerii ISC în subordinea Cancelariei primului-ministru, prin Legea 228/2004, lucru care s-a întâmplat după epuizarea fazelor teritoriale ale Trofeului Calității.
„În acest context, Curtea remarcă faptul că prin acest act normativ s-a aprobat O.U.G nr.11/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice, prin care, sub pretextul unor cerințe impuse de integrarea României în U.E. și eficientizarea activității unor instituții și structuri publice, a fost realizată în fapt o centralizare a mai multor instituții, în sensul trecerii lor în coordonarea primului-ministru”, mai arată cei doi magistrați.
Aceste „cerințe și necesități” nu au impus în prima fază și trecerea Inspectoratului de Stat în Construcții în coordonarea primului-ministru, însă în mod inexplicabil acest lucru s-a întâmplat odată cu discutarea Ordonanței în Parlament, ocazie cu care, fără vreo motivație, aceasta a fost modificată, singura schimbare de substanță vizând trecerea ISC în coordonarea premierului, care la acea vreme era Adrian Năstase, prin Cancelaria acestuia.
Referitor la Popovici și Vasile, arată instanța supremă, la dispoziția acestora au rămas sume importante din taxele de participare la Trofeul Calității, respectiv 18.172.286.707 de lei vechi în cazul lui Popovici și 8.725.969.742 de lei vechi în cazul lui Vasile. Instanța precizează că este de remarcat raportul dintre aceste sume și cea de care a beneficiat Adrian Năstase, respectiv 33.374.525.258 de lei vechi.
„Prin urmare, chiar dacă au avut și un beneficiu propriu de pe urma activității desfășurate, suma cea mai mare s-a îndreptat către inculpatul Năstase, ceea ce dovedește că inculpații nu au urmărit în primul rând profitul propriu. În același timp, dincolo de efectele imediate în plan personal, inculpații au avut și reprezentarea perspectivei în care inculpatul Năstase avea să ocupe cea mai înaltă funcție în stat – ca urmare a câștigării alegerilor prezidențiale – și, prin aceasta, a avantajelor pe care urmau să le aibe, urmare a conivenței lor infracționale din anul electoral 2004”, se mai arată în motvarea instanței.
Însă, arată judecătorii, pentru ca aceasta să se petreacă, Năstase trebuia, ca și ipoteză, să știe despre acțiunile comise de ceilalți inculpați în beneficiul său, iar acest lucru trebuia să se întâmple chiar în perioada în care evenimentele s-au desfășurat, iar nu post factum, când nu se mai putea face o dovadă a devotamentului lor.
„Așa fiind, în majoritate, Curtea consideră că modul de derulare a faptelor, calitatea inculpaților, relațiile dintre aceștia și inculpatul Năstase, ca și mărimea beneficiului obținut de către el din activitatea infracțională desfășurată de ceilalți inculpați, nu sunt doar rodul unui lung șir de coincidențe, ci reprezintă elemente care demonstrează că finanțarea ilegală a campaniei electorale prezidențiale a inculpatului Năstase Adrian în anul 2004 a fost o consecință directă a influenței pe care acesta și-a exercitat-o în calitate de președinte al celui mai mare partid din România, aflat la putere ca și prim-ministru și cu șanse mari să acceadă la cea mai înaltă demnitate a statului român”, se mai arată în motivare.
În acest sens, cei doi judecători au apreciat că numai Adrian Năstase, prin puterea pe care o concentra, putea determina conduita ilicită pe care ceilalți inculpați și-au asumat-o, având și o motivație proprie pentru un asemenea demers.
„Este astfel de observat că inculpatul Năstase a avut propriul interes pentru a avea o campanie electorală corespunzător finanțată, aceasta nefiind o preocupare specifică doar candidaților independenți, cu atât mai mult cu cât el nu era un simplu membru, ci însuși președintele celui mai important partid din alianța electorală din care a făcut parte PSD”, scriu cei doi magistrați în motivarea deciziei lor de condamnare a lui Năstase.
Potrivit minutei deciziei instanței supreme, pedeapsa aplicată în dosarul „Trofeul calității” este executorie.
Cristina Rotaru, cel de-al treilea judecător din complet, a considerat că Adrian Năstase trebuie achitat în acest dosar pe motiv că fapta nu există.
Prin decizia instanței, lui Adrian Năstase i-a fost interzisă pentru o perioadă de doi ani exercitarea mai multor drepturi.
În același dosar, Paula Irina Jianu, fost inspector general de stat al Inspectoratului de Stat în Construcții (ISC), a fost condamnată la șase de închisoare și cinci ani de interzicere a unor drepturi, pedeapsă la care i s-a aplicat un spor de un an, astfel că aceasta va executa, dacă sentința va rămâne definitivă, șapte ani de detenție.
Diana Gasparovici, fost inspector general de stat adjunct la ISC, Mihail Cristian Vasile, director general al SC Eurografica SRL și soții Marian Ioana și Bogdan Popovici au primit fiecare câte șase ani de detenție, la care s-a aplicat un spor de un an, astfel că pedeapsa finală care ar urma să fie executată este de șapte ani.
Adrian Năstase, în solidar cu Irina Paula Jianu, Diana Gasparovici, Marian Ioana și Bogdan Popovici și Cristian Mihail Vasile au fost obligați, de către instanța supremă, la plata în solidar cu societățile Arond SRL și Eurografica SRL a peste trei miliarde de lei vechi despăgubiri către ISC.
Decizia poate fi contestată la Completul de cinci judecători al ICCJ.
Adrian Năstase a fost trimis în judecată în acest dosar în ianuarie 2009, fiind acuzat de folosirea influenței sau a autorității funcției de președinte al unui partid în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase.
Potrivit rechizitoriului, în cursul anului electoral 2004, ISC, sub conducerea Irinei Jianu, „a inițiat organizarea unui simpozion intitulat «Trofeul calității în construcții»”. „În realitate, simpozionul reprezenta un cadru în care, prin instituirea unor taxe de participare, se masca strângerea unor sume de bani pentru campania electorală prezidențială a inculpatului Adrian Năstase”, potrivit DNA.
Într-un proces separat, în 15 decembrie 2011, un complet al instanței supreme l-a achitat pe Adrian Năstase în dosarul „Mătușa Tamara”, în care a fost judecat pentru fapte de corupție, alături de consilierul acestuia Ristea Priboi și de fostul șef al al Oficiului Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor (ONPCSB) Ioan Melinescu. Direcția Națională Anticorupție a făcut recurs, dosarul urmând să se judece la completul de cinci judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Decizia din acest proces a fost prima din cele trei cazuri deferite justiției de către DNA în care este acuzat Adrian Năstase, fost prim-ministru și fost președinte al Camerei Deputaților.
În cea de-a treia cauză, privind importul unor bunuri din China, denumit dosarul „Zambaccian”, în care fostul premier Adrian Năstase, soția acestuia și Irina Paula Jianu au fost deferiți justiției pentru fapte de corupție, sentința va fi pronunțată de instanța supremă în 30 martie.
