ICCJ radiografiază, în motivarea din dosarul Trofeul Calității, modul în care trebuie analizate și judecate faptele de corupție la nivel înalt, aratând că percepția publică asupra unor astfel de fapte se poate diminua în timp, motiv pentru care ele trebuie pedepsite sever oricând sunt depistate.
Completul de cinci judecători de la instanța supremă, care a decis condamnarea definitivă a fostului premier Adrian Năstase la doi ani de închisoare cu executare pentru fapte de corupție, face, în preambulul motivării acestei hotărâri, o radiografie a modului în care trebuie analizate și judecate faptele de corupție la nivel înalt.
Individualizarea pedepsei, arată judecătorii, reprezintă una dintre cele mai importante și sensibile operațiuni juridice, de a cărei acuratețe depinde în mod direct reușita procesului de îndreptare și recuperare a condamnatului, întrucât aceasta presupune, prin evaluarea gravității infracțiunii comise și a periculozității infractorului, determinarea gradului de răspundere penală a inculpatului în raport cu care urmează să se stabilească pedeapsa și modul de executare a acesteia.
Infracțiunea, arată instanța, ca faptă socialmente periculoasă, creează o tulburare socială, aduce o atingere valorilor sociale ocrotite de legea penală și ordinii juridice instaurate prin voința întregului popor. Pentru înlăturarea acestor consecințe negative ale infracțiunii, este necesar să se reacționeze din partea societății, este necesar să se aplice anumite măsuri de constrângere juridică celor ce săvârșesc asemenea fapte, se arată în motivare.
Mai mult, notează magistrații, pentru înlăturarea neliniștii și tulburării sociale, pentru reintegrarea ordinii juridice, trebuie ca cei care au săvârșit infracțiuni să fie de îndată trași la răspundere penală.
Pedeapsa – felul și limitele acesteia – constituie criteriul principal prin care legea penală evaluează, determină și diferențiază gradul de pericol social abstract, generic al fiecărei infracțiuni în parte, mai arată ICCJ.
„Aplicarea și executarea pedepsei se realizează în vederea atingerii unor scopuri bine definite: pe de o parte, în scopul prevenirii săvârșirii de noi fapte penale din partea infractorilor, prin reeducarea acestora și din partea altor persoane, prin exemplaritatea pedepselor, iar pe de altă parte, în scopul restabilirii liniștii sociale și al reintegrării ordinii juridice. Aplicarea și executarea pedepselor pot conduce la atingerea scopurilor urmărite, dacă efectuarea lor are loc în timp util. În general, sancționarea infractorilor prin aplicarea pedepsei devine cu atât mai eficace și contribuie cu atât mai intens la realizarea scopurilor de mai sus, cu cât ea intervine într-un interval de timp cât mai scurt și cât mai apropiat de momentul infracțiunii”, se mai arată în motivarea condamnărilor definitive din dosarul Trofeul Calității.
De asemenea, precizează cei cinci judecători, exemplaritatea, care decurge din supunerea celui condamnat la executarea pedepsei, devine cu atât mai puternică cu cât punerea în executare se produce mai neîntârziat după condamnare. În aceste condiții, conștiința socială are încă vie și exactă imaginea pericolului pe care îl prezintă fapta și făptuitorul, a urmărilor dăunătoare sau primejdioase ale faptei săvârșite și va reacționa mai adecvat.
„După trecerea unui interval de timp mai îndelungat însă, fapta și făptuitorii, precum și cei condamnați ar putea apărea într-o altă lumină. Astfel, în primul rând, fapta poate să se șteargă din amintirea societății sau a grupului social în care s-a petrecut, să fie complet uitată; ori chiar dacă nu s-a șters, ea apare într-o imagine neclară, cu un conținut deformat, gradul de pericol social pe care îl prezenta fapta și făptuitorul s-ar putea diminua sau chiar ar dispărea, aceeași uitare sau amintire vagă fiind și în cazul condamnatului dispărut și regăsit după mulți ani”, se menționează în motivare.
În al doilea rând, atingerile aduse valorilor sociale prin faptele săvârșite cu ani în urmă și-ar putea pierde rezonanța socială, urmările acestor fapte s-ar putea estompa sau ar putea fi șterse de trecerea timpului, se mai arată în motivare.
Cu atât mai mult, în condițiile în care, în ultimii ani, în societatea românească am asistat la o tendință de creștere a faptelor de corupție, ce au căpătat o amploare deosebită, se impune ca justiția să riposteze cu fermitate ori de câte ori se probează asemenea cazuri, ca o dovadă a faptului că statul de drept nu asistă pasiv la amplificarea și propagarea acestora, la toate nivelurile, ci dimpotrivă, funcționează și, mai ales, reacționează prin autoritățile și pârghiile specifice puse în slujba propriilor cetățeni.
Corupția, mai notează judecătorii, reprezintă o amenințare majoră pentru democrație și constituie o negare a drepturilor omului și o încălcare a principiilor democratice, pentru echitatea socială si pentru justiție, erodând principiile unei administrații eficiente, punând în pericol stabilitatea și credibilitatea instituțiilor statului și a reprezentanților acestora, precum și dezvoltarea economică si socială a statului.
Poziția ierarhică pe care o ocupă în societate autorul unei infracțiuni de corupție, valoarea obiectului faptei de corupție, precum și gradul de impact al acesteia reprezintă criterii de diferențiere a marii corupții de mica corupție, conform aceluiași document.
„Studiile europene efectuate în ultima perioadă vizând acest fenomen social grav au demonstrat că, marea corupție sau așa-numita corupție politică ori de nivel înalt se întâlnește, de regulă, la nivelul organelor de conducere ale statelor (spre exemplu președintele unei țări, parlamentari, prim-miniștri, miniștri, înalți funcționari, inclusiv din serviciile de siguranță și militare, judecători), respectiv la nivelul organelor ce alcătuiesc politicile, strategiile, legile”, mai arată instanța supremă.
Potrivit motivării, corupția politică acoperă o paletă largă de practici, de la finanțarea ilegală a partidelor politice și a campaniilor electorale și influențarea inițiativelor legislative până la cumpărare de voturi sau traficarea influenței de politicieni sau cei aleși în funcții publice.
„În raport de toate aceste considerații și, mai ales, de materialul probator administrat în cauză, instanța de ultim control judiciar constată că prima instanță, în opinie majoritară, a procedat corect atunci când a reținut că faptele imputate inculpaților există ( inclusiv cea imputată inculpatului Năstase Adrian, însă nu în forma sa continuată), că acestea constituie infracțiuni (cu excepția spălării de bani imputate inculpatei Jianu Irina) și că acestea au fost săvârșite de către inculpați, dispunând justificat condamnarea acestora”, se mai arată în documentul citat.
În 20 iunie, Adrian Năstase a fost condamnat definitiv, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, la doi ani de închisoare cu executare în dosarul „Trofeul calității”, în care a fost acuzat în legătură cu strângerea de fonduri pentru campania electorală din 2004, când a candidat pentru Președinție din partea PSD.
În 5 noiembrie, completul de cinci judecători de la instanța supremă a amânat pentru 3 decembrie contestația în anulare formulată de Năstase în cazul deciziei definitive de condamnare la doi de închisoare, din cauză că la dosar nu a ajuns motivarea sentinței.
Judecarea contestației în anulare a fost amânată, de altfel, de două ori, din cauză că la dosarul cauzei nu a ajuns motivarea deciziei din 20 iunie.
Și Irina Paula Jianu, fost inspector general de stat al Inspectoratului de Stat în Construcții, condamnată în dosarul „Trofeul calității” la șase ani de închisoare, a formulat o contestație în anulare, completul de cinci judecători stabilind ca și acțiunea ei să fie judecată în 3 decembrie.
