Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a decis, joi, în procesul privind averea dobândită de fostul ministru PSD Dan Ioan Popescu și soția sa confiscarea a peste 4 milioane de lei, soluția putând fi contestată în termen de 30 de zile la un complet superior.
ICCJ a admis sesizarea procurorului general al României, constatând, prin sentința civilă 3932 din 14 iulie 2011, „că persoanele cercetate au efectuat cheltuieli nejustificate de 4. 081. 676, 80 lei (950.000 de euro-n.r.)”, au declarat pentru MEDIAFAX, surse din magistratură.
Totodată, ICCJ a dispus confiscarea sumei și obligarea persoanele cercetate să plătească această sumă la bugetul de stat în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe.
Judecătorii mențin sechestrul asigurător și obligă persoanele cercetate să achite la bugetul de stat suma de 17.935 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de expert suportat de Ministerul Justiției în primul ciclu procesual.
Decizia poate fi contestată cu recurs în 15 zile de la comunicare.
În 7 aprilie 2008, un complet de nouă judecători al ICCJ decidea ca procesul privind averea dobândită de fostul ministru PSD Dan Ioan Popescu și soția să fie reluat de Secția de Contencios-Administrativ și Fiscal a instanței supreme.
În acest proces, inițial, completul de trei judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a decis închiderea dosarului privind averea fostului ministrului PSD al Industriilor, Dan Ioan Popescu, motivând că procurorul general Ilie Botoș, cel care a cerut verificarea averii fostului demnitar, nu și-a întemeiat suficient solicitarea de verificare, nu cuprinde dovezi și sursele de unde pot fi cerute acestea, limitându-se doar la două articole din presă.
Totodată, ICCJ a amendat și maniera soluționării cererii procurorului Botoș de către Comisia specială de verificare a averii demnitarilor constituită la nivelul instanței supreme, cea care a fost sesizată în primă instanță de către fostul șef al Ministerului Public.
Potrivit motivării Înaltei Curți de Casație și Justiție, atât sursa de proveniență a averii soților Popescu, cât modul în care aceștia au efectuat cheltuielile sunt licite, motiv pentru care instanța supremă a decis închiderea dosarului și ridicarea sechestrului asigurator pus pe mai multe bunuri ale familiei fostului demnitar.
În motivarea deciziei dată publicității la un an, respectiv în 23 iunie 2009, magistrații arată că în acest proces, inițial, instanța a judecat fără să administreze probe și s-a pronunțat doar pe raportul Comisiei Speciale de cercetare a averilor persoanelor.
„De fapt, comisia de cercetare pronunță o ordonanță motivată, iar instanța sesizată va judeca această cauză, pornind de la probleme administrate, dar trebuie să analizeze, chiar după administrarea unor probe noi, dacă dobândirea unor bunuri, cote-părți din aceste bunuri este sau nu justificată”, însă completul special al Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a comportat ca o instanță de control judiciar”, potrivit motivării.
De asemenea, judecătorii precizează că instanța trebuia să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului, Completul special al instanței supreme „nu a stabilit dacă modificările interevenite înacționaritul firmei SC Ital Agency s-au reflectat în declarațiile de avere ale lui Dan Ioan Popescu și Elena Popescu”.
Instanța a criticat faptul că acel completul special a luat în calcul veniturile licite obținute, reprezentând contravaloarea părților sociale, și a înlăturat susținerile Comisiei de cercetare, dar fără a ține seama de faptul că și după cesionarea ulterioară a părților sociale, Elena Popescu a continuat să fie administrator al SC Ital Agency SRL, de unde a și încasat, la sfârșitul lunii decembrie 2004, peste un milion și jumătate de lei.
„Reținând că suma încasată de Elena Popescu în luna decembrie 2004 de la SC Ital Agency Srl, constituie venit ce va fi luat în considerare la stabilirea provenienței bunurilor, nu s-a motivat cum poate fi justificată dobândirea unor bunuri anterior lunii decembrie 2004, dacă veniturile au fost încasate numai în luna decembrie 2004”, se mai menționează în motivare.
Mai mult, judecătorii sancționează faptul că instanța specială trebuia să facă o eșalonare a veniturilor și cheltuielilor pe anumite perioade pentru a evita situația în care achiziționarea unor bunuri să poată fi justificată cu venituri ce au fost dobândite ulterior.
De asemenea, completul special a fost criticat și pentru că nu a avut în vedere cheltuielile, atunci când a luat decizia, și nici nu s-au solicitat probe noi din care să rezulte exact care este situația construcției unei anexe gospodărești.
În final, judecătorii arată în motivare că activitatea de verificare a averilor este preluată de Legea 144/2007 privind Agenției Naționale de Integritate, astfel că instanțele de contencios administrativ și fiscal sunt competente să judece aceste cazuri, iar în cazul miniștrilor, senatorilor, deputaților – instanța supremă.
Decizia din 7 aprilie 2008 este irevocabilă, prin ea admițându-se recursul Ministerului Public împotriva deciziei din 1 octombrie 2007 și stabilindu-se casarea acesteia și trimiterea cazului D.I. Popescu Secției de Contencios Administrativ a ICCJ, pentru rejudecare.
Astfel, joi, după rejudecarea acțiunii, ICCJ a dispus conficarea a peste 4.000.000 de lei.
