Iarmarocul împlinește 192 de ani

Puțini sunt cei care-și mai aduc aminte ce a însemnat pentru Fălticeni iarmarocul. La fel de puțini sunt și cei care știu că acum aproape două sute de ani, ceea ce pentru populația de acum reprezintă o distracție, bâlciul din Fălticeni era unul din cele mai înfloritoare în Orient și se bucura de o mare considerație pe lângă casele comerciale din Europa.
La mijlocul secolului trecut, iarmarocul de la Fălticeni a avut un loc însemnat nu numai în viața economică a țării, ci și a continentului european, fiind unul din cele mai însemnate bâlciuri ale Europei, după cel de la Leipzig.
În lupta pentru emancipare a târgoveților, iarmarocul fălticenean a venit în sprijinul activităților economice din zonă și al locuitorilor care simțeau că își pierd rostul pe lume. Trei moșieri, logofătul Tudorache Ciurea, banul Ștefan Bașotă și Tudor Mustață, au încercat pe rând, prin procese ce au durat patruzeci de ani, să devină stăpâni ai târgului Fălticeni. În timpul acestor procese, ajunse la judecata domnitorului Scarlat Vodă Calimah însuși, a fost emis un hrisov, la data de 10 septembrie 1814. Recunoașterea drepturilor asupra moșiei sale și a unei parți din târg pentru Tudor Mustață a coincis cu noi reglementari privind dările datorate de târgoveți și în final cu o noutate absolută: „Deosebit hotărăsc domnia mea ca sa se facă și patru adunări de iarmaroace pe an la acest târg, la Sfântul Prooroc Ilie, 20 iulie, la Sfântul Dumitru, octomvrie 26, la Miezul Păresimii și la Sfântul Gheorghe, aprilie 23”.
Ulterior, deși următorii domnitori au întărit așezarea iarmaroacelor, până la urmă a rămas un singur iarmaroc, cel de la 20 iulie, punctul central al vieții Fălticeniului.
Prin hrisovul emis la data de 29 martie 1826, stăpânul târgului primea de la negustorii străini câte 40 de bani pe toată taraba așezată cu marfa la uliță, iar de la cei care veneau la zilele de târg obișnuite numai 20 de bani pe toată întinderea ce urmăreau a o ocupa cu marfa lor. Iarmarocul aducea cu sine o viață agitată, zgomotoasă, plină de contraste și o bogăție înșelătoare. Nu numai proprietarii târgului, ci și bezmănarii, gazdele de ocazie de astăzi, trăgeau foloase prin existența iarmarocului.
Ce se putea cumpăra în acele vremuri și cu cât aflăm din scrierile lui Artur Gorovei. Boii de jug se vindeau cu 10 lei, iar cei mai buni cu 12-15 lei. Vaca se vindea cu 6 lei. Calul de trei ani cu 8-10 lei, cel bun de călărie 20 lei, calul ales cu 25 de lei, iar calul boieresc de rasă cu 40 de lei. În fine, oaia cu miel se vindea cu 1 leu. Negustori de pretutindeni, cu mărfuri care mai de care abundau într-o piață cu o întindere de mai mulți kilometri. Din Moldova se adunau vite și oi, cereale și cherestea, mărfuri care erau schimbate cu cele aduse de brașoveni sau cu cele venite de la Leipzig, șalurile de Freiburg, zahărul de Breslau sau vasele de bucătărie și produsele din Lemberg și Karlsbad.
Iarmarocul de la Fălticeni, amintiri, tradiție dar, mai presus de toate, o stare de spirit.