Iar ne ferim de vorbe



Din când în când, adică în zilele în care vreun meci pe care mi-aș dori să-l văd este transmis exclusiv pe canalele Dolce, pe care eu nu le am, parcă îmi ia Dumnezeu mințile în minutele premergătoare fluierului de start: caut online fel de fel de soluții, iar cam după vreo jumătate de oră de rateuri, de regulă abandonez și urmăresc doar grafica partidei pe câte un site de pariuri. Așa s-a întâmplat și alaltăieri, înainte de Rusia – România. Văzând însă mai pe înnoptate rezumatul calamitații, mi-am zis că e tot mâna Domnului care m-a apărat de un val proaspăt de draci. Fiindcă, atât în rezumatul TV, cât și în comentariile din ziarele de ieri, am revăzut aceiași împiedicați mimând fotbalul care în caseta tehnică arată că din cele 2 (două) șuturi pe poartă, primul a fost expediat în minutul 52. Sau 57, că oricum n-are importanță. Echipa „primenită”, adică din care s-au cărat după calamitatea de la București niște neisprăviți, a fost alcătuită din alții tot așa, ba încă mai proști decât ăia, din moment ce majoritatea fuseseră rezerve în jocul cu Polonia. Iar rezultatul, chiar dacă-i vorba doar de un amical, chiar dacă s-a jucat la mama dracului, chiar dacă nu are cine știe ce importanță, ne va mai coborî niște locuri în clasamentul FIFA, întrucât amicalele astea prinse în calendarul forului mondial se socotesc întocmai ca partidele oficiale. Față de toată starea asta de balamuc în tot fotbalul nostru, mă surprinde blândețea exprimării la nivelul întregii prese. N-am văzut nici scris, nici spus la televizor adevărul că ăștia sunt niște tolomaci fără pic de chemare pentru sport în general, iar pentru fotbal în special, că Federația are în moț o panaramă, că tot fotbalul românesc e de fapt o hazna în care se spală banii (că de aia și put așa banii din fotbal!) etc. Ba nici măcar despre cretinii care au aruncat cu torțe și petarde pe teren n-a spus absolut nimeni că sunt chiar niște cretini, niște sălbatici, niște animale. Am ajuns să ne ferim de cuvinte mai dihai decât se feresc nenorociții ăia de la Națională de minge. Iar cu o presă așa de leșinată, de ce am avea nevoie de un fotbal mai breaz?



Recomandări

Cockteil… cu amor, umor și poezie. Istorii ițcănene (2)