Iar mor legende

Prima legendă care a dat colțu’ în weekend a fost cea a invincibilității Real-ului în fața lui Atletico. Numai când l-am auzit pe unul din comentatori (ăl’ care, ca-n Caragiale, – „monsieur scriem, monsieur citim” -, îl pronunță pe Sergio Ramos ca pe Sergiu Celibidache) zicând că din 1999, adică de 14 ani, Real n-a mai pierdut la Atletico pe „Bernabeu”, am și avut sentimentul dezastrului. Ideea e că toate au un sfârșit pe lumea asta, iar „încununarea” unui sezon perfect dezastruos trebuia cumva realizată și prin îngroparea acestei legende. Real a reușit pe deplin, totul mergând în direcția asta: 3 bare neverosimile, roșu lui Mourinho, ce mai, coșmar fără frontiere. Cu acest prilej, a mai crăpat și legenda conform căreia Mourinho nu pierde nici o finală care se dispută într-un singur meci. Să ne înțelegem bine: finala, nu doar asta, ci și pe cea de Champions’ League (în care nici măcar n-a ajuns vreodată în cei 3 ani de când e la Real, dar eu vorbesc aici doar de cea de anul ăsta), a pierdut-o în momentul în care s-a hotărât să-l țină pe bancă pe campionul mondial Iker Casillas, de ani întregi cel mai bun portar al lumii. Mourinho, la fel ca mai toți antrenorii Real-ului de vreun deceniu încoace, o fi știind meserie cât alții zece sau o sută, numai că la Real lucrurile sunt nițel diferite față de Inter sau Chelsea. La Real Madrid în fața meseriei stau spiritul, entuziasmul, bucuria jocului. Și, înainte de orice, legenda. Un club care a avut un președinte pe nume Santiago Bernabeu, care a avut fotbaliști ca Di Stefano, Gento, Zidane, Raul, care a câștigat Cupa Campionilor de mai multe ori decât până unde știe să numere Messi, trăiește din altceva decât doar din știință. Ultimul mare antrenor care era de-acolo, legendă la rându-i, și care va fi veșnic „ca de-acolo”, se numește Del Bosque. Omul dat afară de la Real după ce a câștigat ultima „Champions’ League” din vitrina clubului. Încercați să alăturați imaginile celor doi și veți înțelege exact ce vreau să spun. Real este cea mai bună echipă din lume veșnic. Și aduce, parcă deja tot veșnic, cei mai nepotriviți antrenori. Cred că Trapattoni, dacă mai trăiește, ar fi bun. Dacă nu, Klopp. Du-te, Mourinho, du-te. Du-te-n …