Spuneam în urmă cu câteva săptămâni că actualul conflict politic președinte / guvern induce iresponsabilitate ministerială. Cu alte cuvinte, orice ar face un ministru, oricât de evidente ar fi gafele și greșelile, demiterea sau demisia depind de poziția față de Băsescu. Răzvan Traian Ungureanu a fost demis pentru că informația despre cei doi români din Irak nu a ajuns și la prim-ministru, deși traseul oficial al informațiilor nu presupunea acest lucru. Adică a fost demis pentru că nu a făcut exces de zel. În realitate, faptul că încerca să joace pe gheață subțire punând politica externă peste lupta dintre palate (cum ar trebui să facă orice ministru de Externe) i-a atras căderea. Cine nu e cu noi e împotriva noastră – criza politică ascute instinctele de haită până la cote odioase.
Scrisoarea prin care Traian Băsescu se arată în dezacord cu numirea Noricăi Nicolai la Justiție intră pe același calapod. Nici nu contează dacă are dreptate sau nu, contează să fie pus cu botul pe labe. Atunci când nepoata a votat în locul senatoarei, indignarea a fost unanimă. Acum, când Băsescu ne reamintește acel episod, indignarea se menține doar la susținătorii lui Băsescu.
Ba chiar, dacă ne-a reamintit episodul cu nepoata și nu agreează ideea că unul dintre groparii reformelor Macovei în Parlament ajunge să îi ia locul, Băsescu a încălcat Constituția. Acuzația de neconstituționalitate este vehiculată cu o iresponsabilitate îngrijorătoare.
Dacă un președinte își exprimă public opinia față de o propunere de ministru înseamnă că a încălcat Constituția. Această frază nici nu trebuie demonstrată, este ca o axiomă matematică. Se scriu articole întregi plecând de la simpla idee că așa este, că s-a demonstrat deja. În fapt, nu există articol constituțional care să acopere acest aspect. Există doar interpretări foarte largi și forțate. Atât de forțate încât fac dintr-un președinte ales direct mai puțin decât un șef de stat simbolic. Eu, ca editorialist, am dreptul să exprim o opinie publică despre ideea ca Norica Nicolai să fie ministru al Justiției (e o propunere stupidă, parcă făcută special să irite Comisia Europeană, care o știe pe Nicolai ca unul dintre dinozaurii din Parlament care au încercat permanent să șicaneze reforma). Deci, eu, simplu ziarist, pot spune așa ceva în public. După opinia adversarilor săi, Băsescu nu ar avea nici măcare dreptul de a exprima o opinie. Te întrebi atunci la ce bun să mai candidezi și să ai votul cîtorva milioane de oameni.
Mai mult, Traian Băsescu este primul președinte al României care nu mai are putere de decizie asupra componenței guvernului. Era inimaginail pe vremea lui Iliescu și Constantinescu ca Președintele să numească miniștri pe care îi considera incompetenți sau corupți. Emil Contantinescu i-a golit guvernul lui Radu Vasile și l-a forțat să demisioneze (iar acum predică rolul constituțional decorativ al Președintelui). Dar precedentul Cioroianu din 2007 a dus la decizia Curții Constituționale prin care Președintele nu are drept de veto asupra componenței guvernului. Atenție: nu are drept de veto, dar poate cere reexaminarea propunerii.
De ce a fost nevoie de o decizie a Curții? Pentru că nu e nimic precizat în Constituție despre acest aspect. Deci abia în 2007 a apărut un text juridic care precizează rolul concret al Președintelui în numirea miniștrilor. Nici vorbă că am avea ceva în Constituție care să acopere tema, devreme ce Curtea a fost nevoită să inoveze plecând de la principiile constituționale.
Și ce spune decizia Curții din 2007? “Președintele României nu are drept de veto față de propunerea primului-ministru, ci are dreptul de a verifica corespunderea pentru funcție a candidatului și poate cere primului-ministru o altă propunere de candidat la funcție. În toate cazurile respingerea candidaturii trebuie să fie motivată.”
Deci, Curtea spune că președintele nu are drept de veto, dar are dreptul de a verifica dacă candidatul corespunde pentru funcție și trebuie să motiveze cererea de înlocuire. Adică exact ce a făcut Băsescu.
Ca să recapitulez, avem o Constituție neclară, avem o decizie a Curții pe care Băsescu a urmat-o întocmai, dar Băsescu încalcă Constituția. Și nici nu are șapcă.
