IACOBEȘTI. În 12 decembrie 1627, Miron Barnovschi Vodă întărea lui Grama și jupânesei Anghelina, nepoții lui Vascan Horeș și ai lui Lupu Cup, jumătate din satul și moșia Iacobești. Cealaltă jumătate aparținea neamului Stârcea, care, în 6 aprilie 1659, prin Miron Stârcea, stăpânul „unei moșii din Iacobești”, obținea hotarnică nouă, înspre Românești, cu moșia lui Gheorghe Mălai. Hotarul cuprindea toponimele: pâraiele Racova și Horaeț, Cornișor, Poiana de Jos, vârful Lazul Mongulei, Fântâna lui Baloș , pârâul Racovița „care se cheamă Malora”, hotarul Comâneștilor.
În 8 martie 1667, stăpân peste jumătatea de sat a lui Grama era Solomon Costachi, jupânul Catrinei Ursachi, care făcea un schimb de moșii, reconfirmat în 8 martie 1697, cu cumnatul lui, Dumitrașco Ursachi, primind jumătate din satul Todereni, din Ținutul Fălciului. Dumitrașco Ursachi vinde postelnicului Iuon Abăza, în 28 august 1700, „jumătate de sat Iacobești, la apa Sucevii, ținutul Suceava, la gura pârâului Horaeț… cu vad de moară pe apa Sucevii și pe pârâul Horaeț, cu câmpuri, fânațe, pădure, cu toți vecinii care se vor găsi”, pentru 33o lei turcești.
În 12 februarie 1715, Toader Stârcea și surorile sale, Anghelușa Hăjdoaie și Maria Ciogoloaie, amândouă văduve, după cum o sugerează terminația numelor („oaie”), vând medelnicerului Dumitraș Miclescul, pentru 150 lei turcești, „jumătate de sat Iacobești, jumătatea de jos, cu fânațe și vad de moară pe Horaeț”.
Mănăstirea Ilișești devine proprietara sfertului de sat și moșie, pe care se va stabili, ulterior, o puternică obște secuiască, în 14 mai 1737, când ctitorul ei, Ionașco Isăcescul, o înzestrează cu moșii.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Iacobești, în Ocolul Vicovilor, fără alte precizări, „21 – toată suma caselor”, însemnând 1 nevolnic și 20 birnici.
În 1775, satul Iacobești, din Ocolul Vicovilor, avea 20 familii de țărani, plus 74 familii de secui și unguri, în bună parte componenți ai Regimentului I Secuiesc de graniță, așezate pe moșia mănăstirii Ilișești, între anii 1752-1772.
Din St. Toma au sosit, Moise Biro (1766), Mihai Andraș (1765), Cizmarul Paul Akon (1768), Ionaș Iurko (1768), Ionaș și Iacob Akon (1768), Iosif Katur (1772), Iosif Balog (1771), Iankli Iene (1770), din Ghilolț, zidarul Mire Marton (1764), Iurgo Ieni (1770), din Gheorghieni, Ioan Marton (1758), Ion Renibi (1771), Petru Racz (1771), Ștefan Babor (1772), Michai Ionaș (1765), Ionaș Lorenz (1770), Matei Mesaroș (1771) și Iosepa Bogav (1762), din Șemniț (Ungaria), Ion Fekette (1750), din Mădaraș, Petru Calmay (1752), din Sândomocuș, Anton Doboș (1771) și Anton Biro (1771), din Șoimeni, Teodor Baog (1771), din Ditrău, Iștvan Oroh (1758), Andraș Tibi (1765), Mihai MERA (1768), Adam Rehibi (1771) și morarul Ferenz Mora (1768), din St. Micloș, Anton Keminik (1770), rotarul Gigo Maton (1773) și fierarul David Batez (1773), din Bodogaia, Iosif Batez (1772), Iosif Nagy (1773) și Laslo Nagy (1773), din Râpa de Sus, Ion Bodec (1776), din Cluj, Ianoș Todok (1774), din Ghelnița, Petru Daragamoș (1753), din Ghidfalău, Andorak Cato (1758), din Sândominic, Marton Cașpar (1770), Ianoș Cașpar (1771), Adam, Samuil și Iosif Pop (1771), Ștefan Bathie (1772), Petru Ianuș (1772) și Albert Patse (1772), din Mănăștur, Andraș Okos (1772), din Rachiș, Iodif Zul (1769), din Sacheihid, Ianoș Laslo (1768), din Hățuica, Diak Zech (1771), Ferenz și Iștvan Batrok (1758), din St. Mihai, Mihai și Ianus Lorenz (1772), Ianoș Lorenz (1771) și morarul Mihai Șandor (1763), din Icafalău, Ștefan Burzan (1772) și Ianoș Kolok (1772), din Boița, Anton Beklo (1772), din Vaz, Ianuș Forgacz (1770), din Horta-Arad, Petru Teplu (1772), din St. George, Istvan Cherbam (1777), din St. Simeon, Mihai Dallak (1772), din Michaza, Ianuș Ococ (1768), iar din Chichiș, morarul Ianoș MATHE (1770).
În 1 septembrie 1785, Maria, jupâneasa lui Alexandru Vasilco din Berhomet, vindea armeanului Ivan Căprăi, boierul de la Mărățăi, a patra parte a satului Iacobești, zestre de la tatăl ei, Constantin, fiul lui Ion Abăza.
[1] ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldovaîn epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 341