IACOBENI (I). Satul „Ecobenilor de pe Bistriță”, care, în 23 mai 1765, erau chemați la judecata vornicului câmpulungean Constantin Cantacuzino de către Toader Tolovan, „zicând Tolovan că are și el moșie acolo unde șed Ecobenii”, pe locul „ce-i zic Tolovan și pentru că au chemat pe tată-său Tolovan”. Câștig de cauză au avut „Ecobenii”, foști emigranți transilvăneni, stabiliți de multă vreme în munții obștilor înfrățite câmpulungene.
În 1775, Iacobenii încă mai țineau de Vatra Dornei, împreună cu care avea 4 popi și 302 țărani, în mare majoritate dorneni, din moment ce, în 1784, au fost înregistrate la Iacobeni doar 70 familii.
Between 1780 and 1781 veins of manganese, copper and iron ore were discovered in the southern region of the province, ownership of which soon passed to Karl Manz, Knight of Mariensee; this triggered the recruitment of German miners in several Zipser communities.Între anii 1780-781, minereurile de cupru și de mangan, precum și cele de fier au fost descoperite în munții din vecinătatea Iacobenilor, iar un investitor german Karl Manz, Cavaler al Mariensee, a concesionat terenuri și a trimis recrutori, în regiunea Zips din Slovacia, în căutare de mineri dispuși să se mute în Bucovina.
In 1783 masons and carpenters from Transylvanian regiments started construction of a foundry in Iacobeni (Jakobeny); after completion of the project in 1784, the first Zipser miners were brought in, giving rise to the communities of Fundu Fieru (Eisenthal) on the Eisenbach, a tributary of the Golden Bistritz.În 1783, zidari și dulgheri din regimente de Transilvania, puși la dispoziția lui Manz, au început construcția unei turnătorii în Iacobeni, proiect finalizat în 1784, când s-a folosit materie primă adusă din Transilvania. În același timp, s-au construit douăsprezece case pentru muncitori, puse la dispoziția primilor coloniști, germani din Transilvania și din Zips, deci din regiunea dintre Gelniće, Smelniće, Opaka, Stoss și Iaco, de unde au venit 22 familii. When in 1785 the first eight German families from the Zips (Slovakia) – Schröder, Mieslinger, Stark, Schneider, Knobloch, Wahnsiedel, Hoffmann and Theiss – settled here, Iacoban, according to oral reports – was already an old man with a long white beard.PPPPrimele opt familii de germani, sosite din Zips (Slovacia), în 1785, au fost: Schröder, Mieslinger, Stark, Schneider, Knobloch, Wahnsiedel, Hoffmann și Theiss.
It is a fact that as early as 1783 masons and carpenters from a Transylvanian military unit had started work on the construction of a smelter – the first installation of this kind in southern Bukovina; thus in 1784 arose the settlement of Fundu Fieru (Eisenthal) an the Eisenbach, a tributary of the Golden Bisritz.ÎÎÎn 1784, la Eisenthal, s-au stabilit țipterii Weisshaupt, Brier, Klein, Scheike, Henig și Stark. The oldest house supposedly was located ”under the cliff”; it belonged to Johann Klein.Prima casăPrima casă, pe malul Bistriței Aurii, a fost construită de Johann Klein.
În 1786, alți imigranți au sosit în Jakobeni, într-un grup cuprinzând douăzeci și cinci bărbați și cinci femei, proveniți din sate ale landului Grundler (Zips), unii dintre ei lucrând la Rafinăria de sare din Pleschberg, lângă Iacobeni, mutată, în 1892, la Cacica.
În 1796, alte patruzeci de familii germane din Zips se stabilesc la Iacobeni, printre acestea, Hoffmann, Mieslinger, Schröder, Stark și Gleisner. Ulterior, vin, din Silezia Superioară, familiile Jalowsky, Gaschinsky, Nikelsky, Zawetzky, Gorsky, Schirosky, Ottschowsky și Terschansky.
Die Siedler erhielten grundsätzlich ein Haus oder eine Blockhütte, sowie ein Stück Grund.Coloniști primeau, la sosire, o casă sau un bordei, dar și bucata de teren din jur, fără drept de înstrăinare, inclusiv prin moștenire, pe care le stăpâneau, pentru o sumă de 30-40 coroane, plătită în rate, pe durata activității lor minerești.
Învățământul în limba germană funcționează, la Iacobeni, din 1808, primul profesor fiind fostul maistru cizmar Leiser, printre elevi numărându-se copiii familiilor Steiner, Krieger, Lang, Muhm, Gartner, Gotsch, Sapadi, Kollarek, care familii au construit și o școală cu două camere, demolată, după un secol de funcționare, de noul director al școlii nemțești din Iacobeni, Carl Frankendorfer, un emigrant din orașul maghiar de Modra, care a coordonat construirea a două clădiri școlare noi, cele care există și astăzi.
Numele germanilor din Iacobeni și al orașelor germane din care proveneau s-au păstrat[1], din EINSIEDL sosind familiile Drotzinger, Duck, Gärtner, Göttel, Hönig, Joschy, Klein, Kohler, Kolarik, Koschka, Kozmann, Kucharek, Lerch, Löffler, Meitner, Münich, Nigelski, Regetz, Sapadi, Schlosser, Schneider, Seufzer, Simon, Stark, Steiner, Spitschuh, Thomasi, Theiss, Weishaupt și Wenzel; din GOLLNITZ au venit familiileBrauer, Brodacz, Gotsch, Gorski, Hennel, Hermely, Kandra, Knoblauch, Krieger, Leutscher, Muhm, Müller, Quirsfeld, Skibak, Ublauer și Wagner); din Schwedlar, Dobosch, Grän, Heinz, Knebel, Kotzur, Müller, Theiss, Tambor și Wenzel; din Schmollnitz, Reiss, Stenzel și Terschanski; din Laposch, Tauber, iar din Stoss, Otschofski și Zippenfenig.
În 1825, Ioan Zugrav, administratorul parohial din Iacobeni, vânduse Direcției minelor și topitoriilor din Iacobeni casa parohială, acareturile și un loc de 30 prăjini, pentru 149 lei și 32 creițari, casă cumpărată, tot de Zugrav, dar cu 400 lei, de la Dumitru Ecoban. Conform dreptului valah, încă în vigoare prin munții noștri, locuitorii comunei aveau întâietate la cumpărare, așa că, în 8 ianuarie 1825, răscumpărau casa parohială, acareturile și terenul de la directorul Direcției minelor și topitoriilor, Johann Meneș, administratorul bisericesc rămânând cu banii încasați în buzunar.
[1] Josef Talsky, BC Grigorowicz, Arbeitskreis Bucovina Heimatbuch, 1956, p. 97-100