Iaca niște ”români de pretutindeni” campioni!

Îmi permiteți să rostesc și eu, în stilu-mi caracteristic, două cuvinte, apropo de Ziua Românilor de Pretutindenea, abia serbată cu discursuri sforăitoare și cu multe tobe, trompete și tromboane?
Mulțumesc! Iaca, numai ce-am cetit în ”La Meuse”, ziarul care apare în orașul Liège, niște cifre foarte semnificative. Cifre care vorbesc -– rece și dureros ca o salvă de săgeți din oțel în mișcare – despre categoria cea mai vizibilă a românilor de pretutindeni. Știm cu toții care este ea; o știm foarte bine.
Scrie gazeta respectivă că, în anul 2016, unui număr de 1.845 de cetățeni europeni li s-a retras titlul de sejur în Belgia. Cunoașteți limba lui Voltaire? Atunci, o să vă redau un mic citat, în original: ”Ce sont toujours les Roumains qui mènent largement ce drôle de palmares, devant les Bulgares.”
O să și traduc, pentru urmașii lui Burebista anglofonul: ”Sunt ca întotdeauna românii cei care conduc în acest clasament neobișnuit, înaintea bulgarilor.” O a doua informație, venită în completare, ne spune că, în ultimii nouă ani, 12.000 de inși au fost în această situație, adică li s-a retras dreptul de sejur. Și, între ei, tot românii s-au situat în prim-plan, adică înaintea bulgarilor. Așa, să le luăm și noi fața bulgarilor cu ceva.
Motivele pentru care respectivii conaționali ai noștri au fost decăzuți din drepturile lor de ședere în Belgia, sunt de înțeles. A fi cetățean european nu înseamnă să te poți instala unde ai chef, cu obiectivul clar de a suge de la țâța socială a statului respectiv. Țările dezvoltate au nevoie de specialiști români, de meseriași muncitori, nu de borfași și de întinzători de mână. Nu mai detaliem.
Ceea ce pe mine mă enervează, mă jignește și mă doare este formula ”toujours les Roumains”. Adică tot noi suntem în fruntea clasamentului la potlogării, de parcă am fi un Real Madrid al ilegalităților. Și iar suntem cu toții puși în aceeași oală, de parcă noi am merge la cerșit sau furat în Belgia.