IABLONIȚA. Așezată pe malul drept al Ceremușului Alb, lângă Coniatin și aproape de Câmpulung Rusesc, „Iablonița românească”, după cum era inserată în hărțile Marelui Stat Major austriac, la 1774, era populată, încă din 20 mai 1762, când egumenul Putnei arendează munții unor „ruși din Putila”, cu huțuli, așa că, în 1774, 69 gospodării, împrăștiate pe coaste de munte, întregeau un sat pitoresc și în continuă dezvoltare, care va ajunge, în 1784, la 82 gospodării, răspândite în trei cătune, Holoșena, Ialovicioara și Plaiu, la poalele munților Berdo, Hrebenești, Maximeț și Medjeve.
În 12 iulie 1793, baronul Vasile Balș, care stăpânea Iablonița, o vinde lui Iacob Romașcan.
În 24 iunie 1795, Mihalachi Giurgiuvan, care își făcea testamentul, stăpânea „parte din Iablonița”.
Biserica Sfântului Mihail din Iablonița a fost construită, pe locul unei bisericuțe vechi, în 1877, fiind dotată cu un iconostas în 1901. Capela Nașterii Maicii Domnului avea să fie construită în 1883.
În 1843, bisericuța veche din Iablonița, cu 937 enoriași, avea postul vacant, patroni bisericești fiind Mihail de Romașcan, Georgie de Giurgiuvan și Grigore de Aivas. În 1876, patron bisericesc rămăsese doar Grigore de AIVAS, paroh fiind Miron Gribovschi, care păstorea 1.105 suflete. În 1907, când patron bisericesc era Ladislaus graf Baworowski, comuna bisericească Iablonița, Holoșena, Ialovicioara și Plai îl avea paroh pe Ștefan Halip, născut în 1864, preot din 1894, paroh din 1899, cantor fiind, din 1900, Cornel Patakowski, născut în 1849.
În Iablonița funcționa, din 1884, o școală cu o clasă[1].
În 1890, Iablonița avea 1.190 locuitori. Primar era Michail Mironeț, paroh – Constantin Iaworowski, învățător – Calinic Șcraba, iar cantor bisericesc – Cornelie Potakowski.
În 1910, „Iablonița românească”, în care se stabiliseră și vreo sută de evrei, era în totalitate o localitate huțulă.
[1] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 58, 1876 p. 101, 1907 p. 114