Ia uitați-i cum se duc!

Actorii din marile seriale ale tinereții noastre trec Styxul unul după altul. Din „Dallas” au mai rămas în viață doi – cei care interpretau personajele mai tinerele, pe Bobby și Pamela Ewing. Colombo nu mai este. Au murit și Samantha și Kojak și… și… Într-un ascuns sertăraș al memoriei, imaginile lor stăruie și par pe veci așezați în fericita grădină a tinereții fără bătrânețe, acolo unde se preumblă exceptații neatinși de scurgerea anilor și exonerați de divina pedeapsă cu moartea. Cum să dispară Samantha, răpusă de un banal și plebeu cancer colono-rectal? Ea (adică, Elisabeth Montgomery) care, dacă-și strâmba năsucul, schimba ordinea lumii acesteia? În România, când se transmitea serialul „Dallas” se goleau crâșmele, nici o petrecanie aniversară nu se programa sâmbătă seara, cu o oră înainte toate mașinile goneau aprig către case, o pană de electricitate însemna sfârșitul lumii, schimbarea canalului, motiv de divorț (și, la urma urmei, ce și de ce să schimbi?), iar un milionar din Slobozia a construit o copie fidelă a ranch-ului Southfork!
Se ține tare doar Roger Moore, născut în 1927. Imposibil de recunoscut în fotografia de acum, care înfățișează un bătrânel intens ridat, ostenit, cu colțurile gurii prăbușite și ochi spălăciți. În tinerețe a fost model – prezenta tricotaje la parada modei – acum, Comandorul Ordinului Imperiului Britanic și actorul cu cea mai lungă și rodnică activitate în televiziune (de-ar fi să vorbim doar despre serialele „Sfântul”, „Ivanhoe”, „James Bond”) este marele aliat al neamului gâștelor, organizând demonstrații de protest împotriva producției industriale de foie gras…
Dintre realizatorii serialului „Aventurile lui Robin Hood”, difuzat și la noi în anii ’60, n-a mai rămas nimeni în viață. I-a răpus fie stopul cardiac (Richard Green – Robin, A. Weately), fie cancerul (O’Farel), fie barbituricele cu care s-a sinucis A. Gange (în certificatul de deces scrie, pentru uzul presei, „tumoare cerebrală malignă”). În afară de Moore, nici unul dintre interpreții rolurilor principale în serialul „Ivanhoe” nu mai trăiește. Adevărat miracol în cazul serialului „Răzbunătorii” (câteva episoade din cele 161 turnate în Anglia au rulat și la noi): încă mai pot „principalii” sărbători împreună împlinirea unei jumătăți de veac de la turnarea primului episod. Patrick Macnee – în film, John Steel – a trecut de 90 de ani, iar Diana Riggs (v-o mai amintiți pe Ema Peel?) a împlinit 75.
Nimeni n-a mai rămas din „Bonanza” – 430 de episoade între 1959-1973. S-au mutat în altă lume și toți cei care-l acompaniau pe Roger Moore în „Sfântul”. N-au prea avut succes tentativele de resuscitare, după decenii, a serialelor faimoase cândva. Warner Bros a încercat un nou „Dallas” în 2012. După ce a fost lansat cu tam-tam în Canada, Marea Britanie și Australia, a fost considerat neinteresant. Se pregătește revenirea Samanthei din „Ce vrăji a mai făcut nevastă-mea?”, film care, deși cu scenariu subțirel și fără replică „spumantă”, a obținut patru Globuri de aur și 12 trofee ale industriei cinematografice tv. Totuși, supa reîncălzită nu prea entuziasmează, „Dallas”-ul rămâne prin ce au fost și însemnat cândva cele 357 de episoade din perioada 1978-1991. S-a putut difuza la noi (cu tăieturi ale cenzurii) datorită artei românești a „mistificării necesare”: notele de prezentare vorbeau despre un film care dezvăluie „putreziciunea lumii burgheze”, când, de fapt, ne îngăduia să tragem cu ochiul la mult dorita realitate interzisă. Dar nici nu-i cazul să exagerăm în halul în care o face Larry Hagman: „Dallas este responsabil pentru declanșarea revoluției române și moartea lui Ceaușescu”. Să fim serioși!…
Când a murit blajinul Colombo, parcă mi-a dispărut un prieten. Și, de fapt, vedeam și regretam nu atât actorul, fiu al unei familii de evrei emigrați din pricina persecuțiilor naziste, cât eroul căruia îi dădea viață, transferul de simpatie făcându-se instinctiv și automat – de fapt, și gazetele n-au menționat decesul lui Peter Falk, ci moartea lui „Colombo”. La trei ani, Peter a fost diagnosticat cu cancer și a pierdut un ochi. Ajunge bucătar marinar pe un vas comercial și, ani în șir, a curățat morcovi și a porționat pilaful. Norocul lui, în 1967, a fost că Bing Crosby a refuzat, găsindu-l neinteresant, rolul ce i se propunea în serialul „Colombo”. La nevoie și la înghesuială, regizorul (Spielberg!) a recurs la serviciile actorului amator Peter Falk, cel care avea să obțină apoi patru premii Emmy și două nominalizări la Oscar! „Colombo” a izbutit să întoarcă pe dos imaginea-standard a justițiarului tradițional, așezând în loc o făptură voit insipidă și aparent vulnerabilă, înfășurată în același trenci boțit și morfolind același trabuc stins și reaprins. A murit de Alzheimer, nu mai cunoștea pe nimeni, nu știa cine-a fost Colombo…
Formidabilă forța serialelor! Din păcate, nici unul de Doamne ajută în toată producția românească tv a ultimului sfert de secol…