Mai mereu, modelul prost îl contaminează pe cel bun. Mai aflăm din cărți că se întâmplă și invers. În lumea reală a fotbalului românesc iată-l pe Porumboiu îmbătrânind urât, în cel mai pur stil Becali. Nu contează pentru el că echipa de azi e mult sub cea din sezonul trecut, și în apărare, și în atac. Cât despre banca tehnică, căderea e de foarte sus. Iar cât timp Porumboiu, sau oricine altcineva, simte nevoia să-și etaleze orgoliul de șef, nu va face casă bună cu performanța adevărată. Degeaba îl transferi pe “marele portar Dani Coman”, dacă abia aștepți să-l ironizezi public ca pe un junior la primul meci în care nu te salvează, căci gafă ca a lui Tătărușanu nu a făcut. Acolo unde își bagă coada discordia nici norocul n-are tragere de inimă. În meciul tur s-a luat gol în prelungiri, acum s-a ratat un penalti la 1-1. Punând cap la cap unele declarații, am dedus că nu era desemnat un executant clar, așa cum e normal la o echipă profesionistă. A bătut ăla care a fost mai insistent. Din păcate, n-a fost și consistent. O astfel de ratare are impact, dar nu te umple neapărat de ridicol, așa cum s-a întâmplat la cea a lui Antal. Păi și-atunci n-are dreptate Porumboiu? Păi are, dar se presupune că e mai înțelept ca ei, nu-ți iei copii cu joarda din poarta școlii după ce au picat un examen. Pentru a descoperi principalul vinovat ar fi nevoie de puțină introspecție – ce-o fi aia?!
Tristețea rezultatului a fost amplificată și de stupizenia, parcă din ce în ce mai mare, a comentatorilor proteviști. Cât timp scorul a fost favorabil se lansau în niște osanale de toată jena făcând comparații din care Steaua ieșea mai prost ca Vasluiul, toate astea de parcă echipa moldavă deja reușise calificarea. Extazul era la el acasă când Sânmărtean îi strecura mingea printre picioare lui Kuyt, vai, ce îl umilea! Numai că olandezul a dat două bucăți și i-aș întreba pe cei doi microfoniști dacă nu s-au simțit ei nițel umiliți. Mă îndoiesc, la cât de repede schimbaseră placa, acum auzeam numai la câți ani-lumină e de fapt Kuyt de jucătorii noștri. Mie mi-a plăcut manevra de la primul gol, când venea vijelios ca să reia o eventuală centrare în gura porții, a frânat brusc, cei doi fundași care îl talonau au continuat alergarea, astfel că s-a prezentat singur la o centrare înapoi care a și venit. Șutul la vinclu a fost bonus.
