Vă mărturisesc că nu mă interesează câtuși de puțin orarul lui Gigi Becali, nici viața sa privată, ba nici cea de la privată. Dar constat, de vreo trei duminici încoace, că la ora oarecum înaintată la care îl solicită prin telefon mai toți tocșouiștii, Gigi pare nițeluș luat (avea, vă amintiți?, Pasărea Colibri o piesă preluată de la Bob Dylan, care în varianta românească așa se numea: „Toți sântem puțin luați”). Mă rog, e dreptul lui, e viața lui, e… banii lui! Până la un punct cică alcoolul, în cantități moderate, ar stimula imaginația. La Gigi, cu siguranță nu este cazul. Ori poate că nu bea destul. Fiindcă după ce se face luni, domnului investitor pare a-i dispărea complet orice urmă de inspirație, astfel încât recurge la idei verificate cândva în practică. Și dovedite foarte proaste, de fapt de-a dreptul falimentare. Mă gândesc în primul rând la gluma aia de meci de la Vaslui, de acum vreo doi ani, din ultima etapă, atunci când înaintea parodiei Gigi lansase absolut neverosimila (pentru oameni cu creierul așezat ca în cărțile de anatomie) idee că Steaua nu mai poate de dragoste față de vreo doi, trei fotbaliști de la Vaslui. Rezultatul? Cel așteptat. Plus un bonus: ăia de-i pohtea Gigi chiar „au pus botu’”, n-au jucat nimic. Nici în meciul ăla, ceea ce era de presupus, dar nici în ălea de după transferarea lor la Steaua. Că, deh!, oricât ai fi de star (adică „stea”!, în traducere) la Vaslui, în Liga Campionilor e vorba despre altceva, nu de mimat fotbalul (ori poate i-o fi plătit Real-ul așa cum îi plătise Steaua pe când erau la Vaslui, ca „să se dea la o parte”?). Cum ziceam, atunci Gigi și-a făcut parțial treaba: adică a luat titlul dar s-a făcut de râs complet în Ligă. Acum, și tot pe final de campionat, nu trece etapă fără ca, înaintea ei, Gigi să declare că tare i-ar vrea la Steaua pe Ăla și pe Ălălalt. Ultima potențială victimă: Szekely de la Galați. Ceva mă face să vă propun un pariu: că Steaua pierde titlul acum, la Galați. Și că „naș” îi va fi taman Szekely. Se bagă cineva?