Ați auzit o bătaie la ușă? E luna mai, cea cântată de poeți!
Vremea dă, buimacă, din colț în colț, dar n-are încotro și se încălzește, iar unul dintre efectele pozitive ale înălțimilor survolate de gradele Celsius este că se deschid larg terasele cu mititei, taifas și bere. Ah, terasele, ca niște bujori se deschid ele, când primăvara dă semne de împerechere cu vara!
Întregul nostru sistem planetar recunoaște că românul este, în perioada caldă și călduță a anului, un terasist de mare forță. Acolo, în împrejmuirea ocrotitoare a teraselor, își face el veacul; acolo, sub aerosolii terapeutici ai cascadelor de bere blondină ori brunetă, cetățeanul patriei noastre respiră cu plămânii la maximul capacității lor cilindrice. Acolo, înșurubat parcă pe vecie în confortul scaunului său, contemplă el ghirlandele curenților de ozon făcând rodeo pe aripa pitpalacului tânăr și a mierlei bătrâne, din copacii care străjuiesc aceste largi spații ale exprimării libere.
Fiindcă cel mai important atribut al teraselor este că ele rămân niște domenii ale atitudinii cetățenești, niște Hyde Park-uri de-ale noastre. Acolo, ascultând muzică diluată, ronțăie românul doctrinele formațiunilor de stânga și de dreapta, scuipându-le cu boltă coaja; acolo toarnă el, după gust, sifon în guverne, pentru a obține familiarele șprițuri; acolo, perpelește pe grătar miniștri-cârnăciori, trecându-i obligatoriu prin muștar și hrean; acolo prepară cocteiluri amețitoare, turnând ca un profesionist din cele mai contrastante recipiente politice.
Atât de mult timp petrec românii la terase, încât destui dintre ei și-au cunoscut viitoarele consoarte în aceste teritorii ocrotite de lege. Tot turnând sifon în guverne și perpelind pe grătar miniștri-cârnăciori, flirturile căpătă fibră musculară, la fel cum din izvoarele fragile se țese maturitatea așezată a fluviilor.
Îaninte de a muri, oamenii au fel de fel de dorințe, unele foarte țipătoare. Din păcate, pe nimeni nu am auzit până acum să-și conceapă cavoul ca pe o terasă, cu aerosoli blânzi de bere „Pilsner Urquell”, dinamizați de înțepăturile muștarului verde.
Ați auzit o bătaie la ușă? E luna mai, cea cântată de poeți!
