Huțulii au dat o petrecere haiducească de Anul Nou

– La Herghelia Lucina, etnia huțulă și-a prezentat cu acest prilej cultura și tradițiile
În prima zi a Anului Nou după stilul vechi, huțulii, oameni ai munților Bucovinei, au organizat o petrecere haiducească în aer liber, în munți, înfruntând gerul aprig. Locul pentru acest eveniment, Herghelia Lucina din județul Suceava, nu a fost ales întâmplător, pentru că rasa de cai de la această herghelie este considerată o creație a etnicilor huțuli. Pentru organizarea acestui eveniment s-au implicat Direcția Silvică Suceava, Uniunea Generală a Asociațiilor Etniei Huțule din România, Asociația Crescătorilor de Taurine „Noua Fermă” și Cabinetul parlamentar al deputatului Dumitru Pardău. Printre participanți s-au numărat de această dată, alături de etnicii huțuli, și invitați din partea Asociației Naționale a Agențiilor de Turism și ziariștii prezenți la Gala premiilor presei din turism, derulată în aceeași zi la Câmpulung Moldovenesc.
Nu au lipsit preparate tradiționale huțule: mămăliga de cartofi, brânza, laptele acru care „stă singur în picioare” când este scos din cofițe de lemn, tochitura delicioasă, păstrăvul afumat și carnea prăjită pe grătare sau frigăruile rumenite direct la marele foc, pe nuiele și nici băutura tradițională huțulă, horiuca, un amestec de rachiu tare cu miere și secărică și este numai bună de pus sângele în mișcare iarna. Chiar dacă au înghețat degetele pe instrumentele muzicale, un taraf tradițional a cântat și toată lumea a dansat pe rupte „huțulca”.
Organizatorii spun că astfel de întâlniri sunt menite și să prezinte publicului larg mai puțin cunoscuta etnie huțulă. „Huțulii nu sunt ucraineni, ruteni sau ruși, ci o etnie originală, bine conturată în spațiul carpatic, fapt dovedit de numeroasele rezultate ale cercetărilor istorice. Ca și ceilalți munteni din Carpații Nordici, sunt urmași ai dacilor liberi. Oameni ai pădurilor, înfrățiți cu munții, huțulii își transmit peste veacuri moștenirea cea mai de preț, libertatea. În mâinile lor pricepute lemnul prinde forme utile și începe să cânte cu voce de cetină legănată de vânt. Aproape de pădure și de Dumnezeu, această etnie viețuiește trainic, în comuniune cu natura nealterată, păstrându-și tradițiile și poveștile. Sunt meșteri iscusiți huțulii, vânători neîntrecuți, buni crescători de vite și cunoscători ai legilor pădurii. Deși simpli în viețuire, au o reală înclinație către frumos, desprinsă din estetica naturii. Încondeierea ouălor este o preocupare de căpetenie a femeilor. Decorarea harnașamentelor, a tarnițelor pentru călărie, a vaselor din lemn din gospodărie, arată că sufletul huțul, pe cît e de mândru, pe atât este de sensibil și înțelege viața ca pe o manifestare a frumosului. Tainele culorilor naturale sunt și astăzi cunoscute și folosite de femei. Bărbații sunt meseriași recunoscuți în construirea caselor de lemn și se bucură de clipele de răgaz sculptând în lemn de paltin, de tei ori de arin. Calul a fost încă din obârșiile istoriei animalul cel mai iubit de huțulul adevărat. Și-a câștigat recunoștința omului, pentru că nu l-a trădat niciodată. Din marea prețuire pe care huțulii au arătat-o acestui animal a părut rasa huțulă. Dovadă a calităților deosebite ale calului huțul, în 1856 a luat ființă herghelia de la Lucina, obiectiv de interes deosebit pentru austriecii imperiali. Calul este și astăzi foarte iubit de huțuli, herghelia Lucina este un obiectiv de excepție și acum și de aceea am ales această herghelie și ca loc de desfășurare pentru astfel de întâlniri tradiționale huțule, dar și pentru desfășurarea unui Festival al huțulilor, al cărei a treia ediție va avea loc în acest an, la final de iunie”, ne-a spus Gică Iliesi, vicepreședinte executiv UGAEH și președintele Fundației Baltagul din Câmpulung Moldovenesc.