Huliganii din teren și din afara lui

Singurul merit al campionatului mondial recent mântuit e că ne-a demonstrat că și fotbaliștii de nivel planetar tot niște lepre sunt. Până acum, publicul le vedea doar faulturile și scuipații, neștiind că-ntre ei se provoacă, discutând despre cât de curve teroriste le sunt mamele, suratele și nevestele.
Cred că lumea din snobism merge acum la meci. Merge la meci, cum mergea odinioară la execuțiile publice sau la operă. Nu pot crede că tot muieretul ăla, cu țâțe vopsite în culorile de pe steagul național, chiar savurează așa-zisul spectacol. E șic să mergi la stadion. Atâta tot.
Dar să ne-ntoarcem la huliganismul din fotbal, pe care-l aflăm și la fotbaliști, și la suporteri, și la personalul din sistemul administrativ legat de acest sport. Uitați-vă doar la Rădulescu ăla, criminalul cu pușcociul lui cu alice.
După cum știm, el era președintele Asociației Fotbaliștilor Amatori și Neamatori din România. Credeți că președintele Asociației Poloiștilor sau Șahiștilor ar fi avut un comportament la fel de sângeros?