Hristos ne oferă permanent certitudinea Învierii

Și a venit în casă, și iarăși mulțimea s-a adunat, încât ei nu puteau nici să mănânce. Și auzind ai Săi, au ieșit ca să-L prindă, că ziceau: Și-a ieșit din fire. Iar cărturarii, care veneau din Ierusalim, ziceau că are pe Beelzebul și că, cu domnul demonilor, alungă demonii. Și chemându-i la Sine, le-a vorbit în pilde: Cum poate satana să alunge pe satana? Dacă o împărăție se va dezbina în sine, acea împărăție nu mai poate dăinui. Și dacă o casă se va dezbina în sine, casa aceea nu va mai putea să se țină. Și dacă satana s-a sculat împotriva sa însuși și s-a dezbinat, nu poate să dăinuiască, ci are sfârșit. Dar nimeni nu poate, intrând în casa celui tare, să-i răpească lucrurile, de nu va lega întâi pe cel tare, și atunci va jefui casa lui. Marcu 3, 20-27
Dacă nu au putut să înțeleagă învățăturile Domnului Iisus Hristos, cărturarii L-au acuzat că lucrează cu puterea lui Belzebut. Această acuzație era una foarte gravă și cei care s-au folosit de ea au știut ce efect poate avea. Au fost siguri că nimeni nu ar mai fi ascultat și nu ar mai fi urmat un exaltat sau un posedat. Însă în ochii celor de atunci cuvintele pline de venin ale cărturarilor nu au fost pe măsura așteptărilor. Mulți fuseseră martori la minunile Domnului Hristos, iar cuvintele Sale erau pline de înțelepciune. Pentru a îndepărta acuzele aduse, Hristos le-a oferit o argumentație logică: poate satana să alunge pe satana? Unii au înțeles, alții încă mai susțin nefondatele și ciudatele acuze. Cine respinge pe Fiul lui Dumnezeu și învățăturile Sale mereu va găsi argumente în favoarea celor susținute. Acuzele nu sunt noi, ci doar ambalate mai sofisticat. Domnul Hristos nu ne aduce îndoieli distructive, ci mereu ne oferă certitudinea Învierii. (Pr. Dumitru Păduraru)