Hristos ne cheamă la o viață creștină desăvârșită

Duminica a 3-a după Rusalii (Despre grijile vieții) Matei 6, 22-33
„Zis-a Domnul: Luminătorul trupului este ochiul; dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul, cu cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî și pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi și pe celălalt îl va disprețui; nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui Mamona. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiți pentru sufletul vostru ce veți mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca; oare nu este sufletul mai mult decât hrana și trupul decât haina? Priviți la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare și Tatăl vostru Cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai presus decât ele? Și cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiți? Luați seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc, și vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceștia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este și mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor? Deci, nu duceți grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Pentru că după toate acestea se străduiesc păgânii; doar știe Tatăl vostru Cel ceresc că aveți nevoie de ele. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și toate acestea se vor adăuga vouă. ”
Textul evanghelic din Duminica a 3-a după Rusalii ne spune să „nu vă îngrijiți pentru sufletul vostru ce veți mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca; oare nu este sufletul mai mult decât hrana și trupul decât haina? Priviți la păsările cerului… Luați seama la crinii câmpului… Deci, nu duceți grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Pentru că după toate acestea se străduiesc păgânii; doar știe Tatăl vostru Cel ceresc că aveți nevoie de ele. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6, 25-33).
Aceste îndemnuri, spuse pe Muntele Fericirilor, colina de pe malul lacului Galileei, arată toată noutatea adusă de Hristos și întreaga noutate a lui Hristos se arată în ele. De fapt, fericirile sunt autoportretul lui Iisus Hristos, ele și toate cele spuse acolo arată centralitatea Mântuitorului în viața mea. Important nu este numărul fericirilor sau exacta identificare a categoriilor de fericiți, ci important este contrastul dintre cele două scări de valori sau, mai bine spus, dintre cele două înțelepciuni: înțelepciunea lumii și înțelepciunea evanghelică, adevărata înțelepciune. Și textul de mai sus este o cuvântare eclesială, comunitară pentru că are drept scop construirea comunității creștine în care se trăiește și se mărturisește această înțelepciune evanghelică, care trebuie să proclame fericirea trăită de a fi bogații Împărăției, ai înțelepciunii și ai nădejdii.
Îndemnurile spuse în Galileea ne determină la meditație, care în limbajul creștin înseamnă a căuta o sinteză, care înseamnă a ne pune în fața marii pagini a Revelației pentru a încerca să ne-o însușim, asumând-o complet în viața noastră, pentru ca sufletul nostru să fie bibliotecă vie a lui Dumnezeu. Și creștinul, după ce a primit cuvântul lui Dumnezeu, nu îl ține închis pentru sine, înăuntrul său, pentru că textele Sfintei Scripturi trebuie să întâlnească „o altă carte”, numită „cea a vieții”.
Sfântul Grigorie Teologul ne spune că toate sunt secundare lui Dumnezeu, căutarea Împărăției lui Dumnezeu are întâietate înainte de toate. Pentru Sfântul Ioan Gură de Aur, creștinul are titlul de cetățean al Cerului. „Dacă ești creștin, nu ai cetate pe pământ… chiar dacă am intra în posesia întregului pământ, am fi niște străini și niște persoane în trecere”. Să ne fie clar: Domnul Iisus Hristos n-a condamnat niciodată bogăția în ea însăși. Lui Zaheu îi permite să țină jumătate din bunurile sale care trebuiau să fi fost multe, iar printre prietenii săi se număra și Iosif din Arimateea, definit ca „om bogat” (Matei 27, 57). Ceea ce Mântuitorul condamnă este „bogăția necinstită” (Luca 16, 9), bogăția acumulată pe spatele aproapelui, rod al corupției și speculei, bogăția surdă față de nevoile săracului. De exemplu, bogăția bogatului din parabola bogatului nemilostiv, care astăzi, printre altele, nu mai este a unui individ, ci a unei mulțimi de oameni.
Contemplația rațiunilor creației înmulțește
Știm cu toții că posesia exclude, iar contemplația frumuseții lumii cu privirea lui Dumnezeu include. Posesia împarte sau distribuie, în timp ce contemplația rațiunilor creației înmulțește. O persoană singură poate să dețină un munte, o pădure sau o insulă și astfel toți ceilalți sunt excluși. Însă mii de persoane pot să contemple același munte sau pădure sau insulă și astfel toți se bucură de ele fără a le sustrage de la nimeni. Posesia exclude, contemplația include; posesia împarte, contemplația înmulțește. De fapt, este vorba despre o bogăție spirituală, mai adevărată și profundă, o comoară interioară, nu în afară, nu fizică, nu exterioară, nu trupească, ci una sufletească. Contemplația rațiunilor creației permite ca toate să se privească, să se „posede” lucrurile fără a le avea sau acapara.
Față de textul evanghelic, obiecțiile umane nu încetează să apară, chiar devin o suită de interogații, de proteste. A nu ne îngrijora de ziua de mâine? Dar este de bun augur faptul că uneori reacționăm în acest mod față de cuvintele Domnului Iisus, deoarece apare mereu prilejul de a descoperi ceva nou, poate mai tainic, în cuvintele Sale. Înainte de toate, se cuvine să facem o precizare necesară. Mântuitorul Iisus Hristos nu adresează aceste cuvinte tuturor fără deosebire, ci celor pe care îi cheamă la o viață creștină desăvârșită, pentru a fi ucenicii și colaboratorii Săi în predicarea Evangheliei și a Împărăției Sale, la fel cum El nu avea unde să-și rezeme capul. Celor care au încredere în providența Tatălui ceresc, încât nu se îngrijorează de ziua de mâine, Mântuitorul le asigură (și istoria celor 21 de secole n-a dezmințit niciodată acest adevăr) tot necesarul vieții, eventual chiar în ultimul moment.
Cuvinte despre contextul social și ecologic de astăzi
Însă aceste cuvinte ne vorbesc și ne interpelează în contextul social și ecologic de astăzi, fiind și o trimitere directă la mentalitățile egocentrice, individualiste și indiferentiste. Ele spun: nu vă îngrijorați de ziua de mâine, ci îngrijorați-vă de ziua de mâine și a celor care vor veni după voi! Nu vă întrebați pe voi înșivă: „Ce vom mânca? Ce vom bea? Cu ce ne vom îmbrăca?”. Ci mai degrabă întrebați-vă dintr-o perspectivă agapică: „Ce vor mânca? Ce vor bea? Cu ce se vor îmbrăca fiii și frații noștri, viitorii locuitori ai acestei țări, acestui continent sau acestei lumi?”.
Evanghelia ne vrea dezlipiți de bogățiile și bunurile pământului, dar atunci când vine vorba despre aproapele nostru, nu vrea nici măcar să audă vorbindu-se despre dezinteres și despre cele necesare traiului zilnic. Acel mod de viață după principiul „trăiește tu mai bine și lasă-i pe alții să trăiască așa cum pot” este în opoziție deschisă cu Evanghelia și cu perspectiva sa asupra mântuirii omului.
Din păcate, principiul „trăiește tu mai bine și lasă-i pe alții să trăiască așa cum pot” este acela pe care nimeni nu-l rostește, dar cei mai mulți îl practică sau îl pun în aplicare. Domnul Iisus Hristos se preocupă să dea mâncare oamenilor, înmulțind pâinea și peștii, ca la sfârșit să ceară să se adune firimiturile și „nimic să nu se piardă” (Ioan 6, 12). Această frază, „nimic să nu se piardă”, ar trebui adoptată ca motto împotriva risipei, mai ales în domeniul alimentar.
În realitate, textul evanghelic pune securea la rădăcină: „Nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui Mamona” (Matei 6, 24). Nimeni nu poate sluji în mod serios cauza salvgardării creației dacă nu are curajul de a arăta cu degetul împotriva acumulării de bogății nedrepte și exagerate în mâinile câtorva puțini și împotriva banului care este măsura acestei acumulări.
Dumnezeu ne învață prin Taina iconomiei Sale trei cuvinte care sunt logica și modul Său de lucru: comuniune, milostivire și duioșie. Ele sunt modul de a exprima paternitatea Sa cu noi. Din păcate, noi ne imaginăm cu dificultate și de multe ori de la distanță iubirea desăvârșită a Preasfintei Treimi și ce adânc infinit de comuniune iubitoare și bunăvoință reciprocă există între Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Nu suntem numai trecători pelerini pe poteca acestei vieți pământești, ci, mai ales, suntem pelerini în Taina Treimii, invocându-L pe Dumnezeu ca „Avva-Părinte” pentru că în noi locuiește Sfântul Duh, Cel care ne transformă duhovnicește în profunzime și ne face să experimentăm bucuria emoționantă de a fi iubiți de Dumnezeu. Sfântul Duh lucrează în noi pentru a duce viața noastră spre Tatăl, cu și întru Iisus Hristos.
(Arhim. Conf. Univ. Dr. Teofan Mada, Ziarul Lumina)