„Iar Ioan, răspunzând, a zis: Învățătorule, am văzut pe unul care, în numele Tău, scoate demoni și l-am oprit, pentru că nu-Ți urmează împreună cu noi. Iar Iisus a zis către el: Nu-l opriți; căci cine nu este împotriva voastră este pentru voi. Și când s-au împlinit zilele înălțării Sale, El S-a hotărât să meargă la Ierusalim. Și a trimis vestitori înaintea Lui. Și ei, mergând, au intrat într-un sat de samarineni, ca să facă pregătiri pentru El. Dar ei nu L-au primit, pentru că El se îndrepta spre Ierusalim. Și văzând aceasta, ucenicii Iacov și Ioan I-au zis: Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer și să-i mistuie, cum a făcut și Ilie? Iar El, întorcându-Se, i-a certat și le-a zis: Nu știți, oare, fiii cărui duh sunteți? Căci Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască. Și s-au dus în alt sat.„ Luca 9, 49-56
Îndreptându-Se spre Ierusalim, Domnul Iisus Hristos a trimis înaintea Sa câțiva vestitori. El era în nord și pentru a ajunge la Ierusalim trebuia să străbată provincia Samaria, aflată pe malul drept al Iordanului. Samarinenii, în timpul ocupațiilor străine, au combinat Tora cu învățături păgâne și acest lucru era considerat o blasfemie. Locul lor de închinare era pe Muntele Garizim. În schimb iudeii se închinau în Templul din Ierusalim, locul considerat binecuvântat de Dumnezeu. Din aceste motive samarinenii nu L-au primit pe Domnul Hristos în hotarele lor. Însă Mântuitorul i-a tratat altfel. În multe situații El a dat ca exemplu pe samarineni. Amintim de Pilda samarineanului milostiv, de vindecarea celor zece leproși; dintre ei doar unul s-a întors să-I mulțumească și acela era un samarinean. La fântâna lui Iacob, unei samarinence Mântuitorul i-a făcut cunoscut că El este Mesia. Mântuitorul a arătat samarinenilor dragoste de părinte; și lor le-a deschis poarta veșniciei.
(Pr. Dumitru Păduraru)





