(Ioan 9:1-38) Și trecând Iisus, a văzut un om orb din naștere. Și ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învățătorule, cine a păcătuit; acesta sau părinții lui, de s-a născut orb? Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinții lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine; că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Atât cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt. Acestea zicând, a scuipat jos și a făcut tină din scuipat, și a uns cu tină ochii orbului. Și i-a zis: Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului (care se tâlcuiește: trimis). Deci s-a dus și s-a spălat și a venit văzând. Iar vecinii și cei ce-l văzuseră mai înainte că era orb ziceau: Nu este acesta cel ce ședea și cerșea? Unii ziceau: El este. Alții ziceau: Nu este el, ci seamănă cu el. Dar acela zicea: Eu sunt. Deci îi ziceau: Cum ți s-au deschis ochii? Acela a răspuns: Omul care se numește Iisus a făcut tină și a uns ochii mei; și mi-a zis: Mergi la scăldătoarea Siloamului și te spală. Deci, ducându-mă și spălându-mă, am văzut. Zis-au lui: Unde este Acela? Și el a zis: Nu știu. L-au dus la farisei pe cel ce fusese oarecând orb. Și era sâmbătă în ziua în care Iisus a făcut tină și i-a deschis ochii. Deci iarăși îl întrebau și fariseii cum a văzut. Iar el le-a zis: Tină a pus pe ochii mei, și m-am spălat și văd. Deci ziceau unii dintre farisei: Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu ține sâmbăta. Iar alții ziceau: Cum poate un om păcătos să facă asemenea minuni? Și era dezbinare între ei. Au zis deci orbului iarăși: Dar tu ce zici despre El, că ți-a deschis ochii? Iar el a zis că prooroc este. Dar iudeii n-au crezut despre el că era orb și a văzut, până ce n-au chemat pe părinții celui ce vedea. Și i-au întrebat, zicând: Acesta este fiul vostru, despre care ziceți că s-a născut orb? Deci cum vede el acum? Au răspuns deci părinții lui și au zis: Știm că acesta este fiul nostru și că s-a născut orb. Dar cum vede el acum, noi nu știm; sau cine i-a deschis ochii lui, noi nu știm. Întrebați-l pe el; este în vârstă; va vorbi singur despre sine. Acestea le-au spus părinții lui, pentru că se temeau de iudei. Căci iudeii puseseră acum la cale că, dacă cineva va mărturisi că El este Hristos, să fie dat afară din sinagogă. De aceea au zis părinții lui: Este în vârstă; întrebați-l pe el. Deci au chemat a doua oară pe omul care fusese orb și i-au zis: Dă slavă lui Dumnezeu. Noi știm că Omul Acesta e păcătos. A răspuns deci acela: Dacă este păcătos, nu știu. Un lucru știu: că fiind orb, acum văd. Deci i-au zis: Ce ți-a făcut? Cum ți-a deschis ochii? Le-a răspuns: V-am spus acum și n-ați auzit? De ce voiți să auziți iarăși? Nu cumva voiți și voi să vă faceți ucenici ai Lui? Și l-au ocărât și i-au zis: Tu ești ucenic al Aceluia, iar noi suntem ucenici ai lui Moise. Noi știm că Dumnezeu a vorbit lui Moise, iar pe Acesta nu-L știm de unde este. A răspuns omul și le-a zis: Tocmai în aceasta stă minunea: că voi nu știți de unde este și El mi-a deschis ochii. Și noi știm că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoși; dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu și face voia Lui, pe acesta îl ascultă. Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naștere. De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu n-ar putea să facă nimic. Au răspuns și i-au zis: În păcate te-ai născut tot, și tu ne înveți pe noi? Și l-au dat afară. Și a auzit Iisus că l-au dat afară. Și, găsindu-l, i-a zis: Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? El a răspuns și a zis: Dar cine este, Doamne, ca să cred în El? Și a zis Iisus:! Și Cel ce vorbește cu tine Acela este. Iar el a zis: Cred, Doamne. Și s-a închinat Lui.
Duminica orbului din naștere
Duminica orbului din naștere, a opta Duminică după Paști (9 mai), și orbul, primul mărturisitor al Bisericii noastre care a mărturisit Adevărul, a slăvit și a susținut pe Binefăcătorul său, a rămas până la final credincios și devotat Aceluia, chiar dacă nu-L cunoscuse înainte. Aici este miracolul, aici este taina, căci Iisus „Lumina lumii”, luminează totdeauna pe omul ce este în lume, luminează pe acel om ce este virtuos. Prima mișcare a sufletului, când omul greșește, este să devină plin de nădejde. Aceasta este pentru om binefacere, cel mai mare bine.
Orbul din naștere și vindecarea sa
Dumnezeu l-a lăsat orb din naștere (așadar nu avea glob ocular, nu avea ochi, numai cavitate oculară), pentru ca să descopere că Hristos, Unicul Fiu și Cuvânt al lui Dumnezeu Care s-a întrupat, Care l-a vindecat pe Adam, acum îl vindecă și pe orbul cel din naștere. Și îi dă poruncă să meargă să se spele. Și a mers la scăldătoare, având răbdare și oferind credință, și astfel a văzut.
Minunea aceasta este una din cele mai mari ale Noului Testament. Ne emoționează, ne uimește; de aceea Evanghelistul Ioan o descrie amănunțit. Insist să citiți întregul text și într-adevăr acolo veți descoperi minunea, dar și iubirea orbului față de persoana Binefăcătorului său, a Atotbinefăcătorului nostru Iisus Hristos.
Cea mai mare răzbunare a Domnului este mila Sa
Fariseii și cărturarii au rămas să conteste nu minunea care era limpede și pe care au mai și respins-o, de vreme ce i-au întrebat și pe părinții [orbului] și pe alții, ci pe Vindecătorul, pe Domnul nostru. Acesta îi mustra, după cum și astăzi îi mustră pe cei ce făceau și înfăptuiau atâtea observații împotriva Sa, pentru că respingeau măreția, Învierea și lucrarea Sa.
Cu trecerea timpului, mulți dintre aceștia care-L respingeau, „înghițind” am spune Învierea, au ajuns aproape de Hristos, căci Domnul i-a chemat. Fiindcă cea mai mare răzbunare a lui Hristos este mila Sa, compătimirea Sa, afecțiunea Sa, lumina Sa. Așa știe Domnul nostru să se răzbune. Și aceasta este cea mai bună răzbunare, fiindcă a te răzbuna înseamnă: dau dreptate, în înțelesul primar al cuvântului – dau dreptate cuiva. Hristos oferă dreptatea nouă, așadar ne indică drumul. Deoarece cuvintele dreptate și drept sunt din verbul a da. Indică drumul. Cine este drumul? Hristos. Ce este Hristos? Adevărul, Viața, Învierea.
Hristos descoperă pe orb de două ori
Așadar orbul a biruit pe farisei și pe cărturari, a biruit întunericul. Adevărul învinge minciuna. Aceasta este Biserica noastră. Ia minciuna noastră și o transformă în Adevăr. Ia întunericul nostru și îl face Lumină. Ia suferința și crucea noastră și le face Înviere.
Și după acestea, de vreme ce fariseii și cărturarii l-au respins pe orb, Hristos îl descoperă. Hristos, când Îl mărturisim, este întotdeauna aproape de noi, căci vine alături de noi și ne găsește. De două ori l-a descoperit: și când era orb și când era vindecat. I-a spus, dacă crede în Fiul lui Dumnezeu, căci acela nu-l cunoștea. „Cine este, Doamne?”, a spus orbul. Cuvântul „Doamne” indică aici politețea exprimării – „Cine este ca să cred?”. Și Acesta i-a răspuns: „Cel ce vorbește cu tine Acela este”. „Înaintea ta este, îți vorbește și îl vezi”. Și ce a făcut acela? S-a închinat Domnului, L-a cinstit, i s-a închinat cu recunoștință, cu acceptare, așadar L-a cinstit și i s-a predat Lui.
Hristos, „Lumina lumii” ne așteaptă să-L cinstim și să ne predăm Lui.
[traducere din neo-greacă de Alexandru PRELIPCEAN, după: Arhim. Ananias Koustenis, To kirigma tis Kiriakis, tom. A: Triodio-Pentakostario, Ekd. Akti, Nicosia, 2009, pp. 162-168, predica: „O Hristos: To fos ou kosmou”. Menționăm că ideile pasajelor sunt inserate de traducător]
