„Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe ușă, în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur și tâlhar. Iar cel ce intră prin ușă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide și oile ascultă de glasul lui, și oile sale le cheamă pe nume și le mână afară. Și când le scoate afară pe toate ale sale, merge înaintea lor, și oile merg după el, căci cunosc glasul lui. Iar după un străin, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul lui. Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n-au înțeles ce înseamnă cuvintele Lui. A zis deci iarăși Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt ușa oilor. Toți câți au venit mai înainte de Mine sunt furi și tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. Eu sunt ușa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; și va intra și va ieși și pășune va afla.” (Ioan 10, 1-9)
Domnul Iisus Hristos, fiind Pedagogul divin, atunci când învăța mulțimile, a avut în vedere ocupațiile lor. Cei de atunci se ocupau cu agricultura, pescuitul, negoțul și creșterea vitelor. Astfel, Mântuitorul a făcut legătura între ceea ce dorea să transmită și cele cunoscute de ascultătorii Săi. Când a vorbit despre filiația divină, El s-a folosit de imaginea viței-de-vie și a mlădițelor. Pentru a arăta responsabilitatea slujirii de apostol, i-a făcut pe ucenicii Săi martori la o pescuire minunată. Pentru a arăta grija pe care Dumnezeu o are pentru fiecare suflet, El a rostit parabola cu oaia cea pierdută. Astăzi, Mântuitorul s-a folosit de imaginea păstorului și a oilor pentru ca mulțimile să înțeleagă rostul misiunii mesianice a Fiului lui Dumnezeu. Hristos este Păstorul cel Bun și are grijă de turma Sa. El merge în fața turmei, iar oile, cunoscându-I glasul, Îl urmează. Sfântul Atanasie cel Mare spune așa: „Dumnezeu S-a făcut purtător de trup, pentru ca omul să poată deveni purtător de duh”.
(Pr. Dumitru Păduraru)





