HREANUL

Cunoscut încă din vremea antichității, leac prețuit de greci și romani, hreanul era o plantă răspândită și printre daci, care îi spuneau usturonilă. Frunzele crude, legate pe frunte, alungau durerile și limpezeau mintea, din rădăcina dată pe răzătoare se coceau turte cu care se vindecau gălcile, iar ceaiul de flori alungau cele mai grele răceli. Decăzut din vechea lui glorie, hreanul se mai folosește rar ca medicament și mult mai des ca picanterie alimentară. Forța lui vindecătoare e remarcabilă și gratuită. Care este secretul puterii sale? În primul rând iuțeala din rădăcini, care îl face să fie foarte eficient în tratarea bolilor reumatice și ale căilor respiratorii superioare. Pe urmă, rădăcina de hrean este foarte bogată în vitamine (în special C și din complexul B) și minerale, conține substanțe antibiotice naturale, enzime, fitohormoni etc. Numeroase leacuri populare pun în valoare acest „arsenal” de principii active ale hreanului în boli din cele mai diverse, așa cum vom vedea în continuare:
Rețete cu hrean: Tinctură de hrean
Se dau prin răzătoarea mică rădăcinile de hrean, se pun într-un borcan până se umple o treime și restul se completează cu alcool alb alimentar de 80 de grade. Se lasă la macerat 8 zile, apoi se strecoară, presând amestecul printr-un tifon. Intern, se ia o jumătate de linguriță de 3-4 ori pe zi pentru tratarea tusei, guturaiului, gripei. Extern: se aplică pentru tratarea reumatismului, plăgilor (rănilor) necrozate. Aplicarea tincturii este ușor dureroasă, dar foarte eficientă.
Siropul de hrean
Se dă prin răzătoare o rădăcină de hrean, se adaugă 4 linguri de miere, se amestecă bine și se lasă câteva minute la macerat. Se strecoară, presând conținutul cu un tifon. Se obține siropul crud. Resturile care rămân în tifon se pun la fiert cu puțină apă (cît să le acopere). După fierbere, se strecoară prin presare, se lasă să se răcească, apoi se amestecă împreună cu siropul crud. Se iau trei linguri pe zi. Recomandări: astm, bronșită cronică, afecțiuni ale căilor respiratorii medii și inferioare în general.
Energizant cu hrean
Se spală foarte bine 12 ouă, apoi se pun într-un vas, cu coajă cu tot, și se țin timp de 12 ore în suc natural de lămâie (trebuie să le acopere). Se scot ouăle din sucul de lămâie, se sparg și se bat bine, după care se pun din nou în vasul cu suc de lămâie, în care se mai adaugă 1 kg de hrean curățat de coaja și dat pe răzătoare, 1 litru de țuică naturală tare (pălincă de prune), 1 kg de miere. Amestecul se ține la macerat într-un borcan, vreme de nouă zile, după care se iau zilnic, după mesele principale, 1-3 linguri.
Vin tonic cu hrean
Într-un litru de vin roșu, natural, se pun 15 linguri de hrean dat prin răzătoarea fină. Se astupă sticla și se lasă să se macereze conținutul vreme de 8-9 zile, după care se filtrează. Se administrează 3-4 linguri din acest vin tonic pentru îmbunătățirea digestiei, pentru stimularea și reglarea activității cardiace, contra anemiei și pentru prevenirea litiazei renale. Pe termen lung, acest vin cu hrean este și un tonic sexual și un afrodiziac foarte bun.
Făina de hrean
Rădăcinile de hrean se taie cubulețe și se pun pe calorifer sau în apropierea unei surse de căldură ca să se usuce. Atunci cînd se elimină complet apa și devin uscate ca iasca, aceste cubulețe se macină cu râșnița electrică de cafea, obținându-se un praf alb, cu efecte puternic iritative: făina de hrean, care se folosește în obținerea decocturilor, pentru cataplasme sau administrată ca atare. De regulă, măcinarea rădăcinilor uscate pentru obținerea făinii de hrean se face chiar înainte de folosirea acesteia. Altfel, dacă este depozitată, pe măsură ce trece timpul ea își pierde proprietățile terapeutice.
Sursa www.romanianmall.com