– În ciuda vremii reci și ploioase, pelerinii au venit la sărbătoarea Mitropoliei cu cîteva zile înainte și au dormit pe unde au putut, dornici să asiste la slujba arhierească la care a luat parte și un oaspete din Grecia, Î.P.S. episcopul Ambrozie
– Pentru toți oaspeții, călugării au pregătit cîteva tone de mîncare, majoritatea pe bază de pește, fiindcă în calendarul de stil vechi figura zi de dezlegare la pește
– Pentru aceste mîncăruri au fost cumpărate peste 500 de kg de pește
– Coliva împărțită la hram a fost pregătită din aproximativ 50 de kg de grîu
Ivită pe meleagurile Slătioarei, comuna Rîșca, în anul 1947, prin osteneala sfîntului ierarh Glicherie și a colegului său de viață duhovnicească David Vidașcu, mănăstirea de stil vechi Slătioara a fost unul din cele mai importante lăcașe de cult închinate domnului Iisus Hristos, avînd, de altfel, hramul în sfînta sărbătoare a Schimbării la Față (6 august – stil vechi sau 19 august – stil nou). De-a lungul anilor, soarta mănăstirii Slătioara a fost destul de zbuciumată, călugării erau prigoniți, amenințați cu închisoarea. Totuși, credința nu le-a putut-o lua nimeni și rugile fierbinți către Mîntuitor le-au dat puterea de a merge mai departe. Acum, mănăstirea Slătioara adăpostește Mitropolia de Stil Vechi din România și este, totodată, casă pentru 65 de călugări.
Viața în mănăstire nu este ușoară, fiecare călugăr fiind nevoit să muncească pentru ca mănăstirea să se poată întreține, să se poată dezvolta. După putere, călugării de la Slătioara lucrează fie la cele trei ateliere (de sculptură, de croitorie și de pictură), fie la fabrica de lumînări, fie la cîmp, la gospodăria agricolă, la pădure sau la bucătărie. Nimeni nu stă, căci nu e timp pentru așa ceva. Post, rugăciune, muncă și ascultare, acestea sînt doar cîteva din regulile de bază din orice mănăstire. “Eu am 82 de ani și am și pensie, că am fost 30 de ani portar la Ministerul Agriculturii…”, își începe povestea fratele Teodor, unul dintre viețuitorii mănăstirii Slătioara. Așa după cum spune el, nici viața din capitală nu a fost ușoară. “Veneau la Minister, în vremea aceea, cîteva sute de oameni zilnic, cu diferite treburi. Pe fiecare trebuia să-l legitimez, erau și unii care erau mai domnoși, mai înțepați și nu vroiau să-mi arate mie actele, că eu eram doar un biet portar. Mai erau și controalele Miliției și ale Securității de cîteva ori pe zi. A fost greu”, a mai spus fratele Teodor. Nici la Slătioara nu e prea ușor. “Aici trebuie să muncim, fiindcă mănăstirea nu are bani din altă parte. Eu, fiindcă sînt mai bătrîn, nu merg la muncă în altă parte decît la lumînări. Periodic, din ceara și parafina pe care le adunăm, facem lumînări. E și acolo muncă grea, dar e frumos, că facem mai ales lumînările care urmează să fie arse în mănăstire. Înseamnă bani mulți, căci un kg de lumînări costă 300.000 de lei”, a adăugat fratele Teodor.
Așa, din munca celor 65 de viețuitori ai mănăstirii Slătioara și din donațiile sutelor de enoriași care se adună în fiecare zi de sărbătoare, aici a fost construit un paraclis, avînd hramul Buna Vestire, a fost amenajat un sector agro-zootehnic și, din 1994, a fost începută construcția impresionantei catedrale, ce va avea hramul Pogorîrea Sfîntului Duh.
În fiecare an, aici, la Slătioara, au loc două mari evenimente. Este vorba despre cele două hramuri al mănăstirii (cel de la doilea fiind ales după moartea sfîntului ierarh Glicherie). Este vorba despre hramul din ziua de 15 iunie, întru cinstirea memoriei sfîntului ale cărui moaște au fost descoperite, frumos mirositoare și curate, la cîțiva ani buni de la moartea sa, dar și despre hramul inițial al mănăstirii, sfînta zi a Schimbării la Față, din data de 6 august (stil vechi).
Ambele hramuri transformă mănăstirea în loc de pelerinaj pentru zeci de mii de credincioși, din toate colțurile țării. Pentru nici unul dintre ei nu pare dificil să străbată drumul plin de gropi și prăfuit pînă la Mănăstire și nici unul dintre ei nu comentează că nu are unde dormi. Cu toții sînt mulțumiți că ajung să se închine la racla cu moaștele sfîntului ierarh Glicherie, că au posibilitatea de a-și regăsi liniștea sufletească în acest colț de țară încărcat de trăire spirituală.
– O sărbătoare mare, pentru oameni cu credință
Nici anul acesta nu a făcut excepție. Cu toate că a plouat vreme de cîteva zile, Slătioara s-a umplut de lume încă din ajunul marelui hram al mănăstirii. Sute de autoturisme au venit încărcate de oameni, iar autobuzele abia au reușit să facă față numărului mare de pelerini dornici să ajungă la Slătioara pentru a asista la slujba arhierească oficiată de Î.P.S. Vlasie Mogîrzan, mitropolitul Biserii de Stil Vechi din România, împreună cu oaspetele său din Grecia, Î.P.S. episcopul Ambrozie. Lor li s-au alăturat numeroși alți episcopi (P.S. Demostene, P.S. Ghenadie, P.S. Pahomie, P.S. Sofronie, P.S. Teodosie, P.S. Iosif, P.S. Flavian, P.S. Antonie) precum și un impresionat sobor de peste 100 de preoți.
Pentru toți pelerinii sosiți, călugării de la mănăstirea Slătioara au pregătit, în ajunul hramului, circa o tonă de ciorbă de fasole și de păstăi, gătită fără ulei, căci întreaga comunitate de stil vechi se află în mijlocul Postului Adormirii Maicii Domnului.
Sfînta zi a hramului mănăstirii a debutat bine, fără ploaie, deși norii dădeau tîrcoale deasupra lăcașului de cult. Cele aproape zece mii de persoane prezente așteptau în liniște începerea slujbei, după ce majoritatea lor trecuseră să se închine la racla cu moaștele sfîntului ierarh Glicherie. Fix la ora 8:00, așa cum fusese stabilit, înaltele fețe bisericești și soborul de preoți și-au unit glasurile întru rugăciune. A fost o slujbă deosebită, pe care toți credincioșii prezenți au ascultat-o cu pioșenie, în ciuda ploii reci, tomnatice, care s-a abătut asupra Slătioarei la scurt timp după începerea Sfintei liturghii. Cerul și-a deschis băierile și a plouat pînă la încheierea slujbei, mai precis pînă în momentul în care racla cu moaștele Sfîntului Glicherie a fost dusă din nou în biserică. Abia atunci, credincioșii au avut ocazia de a lua aghiazmă (au fot pregătiți peste 600 de litri) și anafură (pentru ziua de hram au fost pregătiți 9 saci cu pîine sfințită).
– Mîncare din belșug, așa cum se cade la orice hram
Cea mai mare bucurie a călugărilor de la mănăstirea Slătioara este să pregătească bucate din belșug pentru toți cei care le trec pragul la hram. Pentru aceasta, vreme de cîteva zile, călugării de la bucătărie ajutați și de alți frați, dar și de enoriași, pregătesc mîncăruri alese, așa cum o cere tradiția. Dacă pentru ajun, bucatele nu au fir de unt-de-lemn, pentru ziua de hram, cînd este, în calendar, dezlegare la pește, unt-de-lemn și vin, alimentele capătă alt gust. Astfel, pentru ziua de hram, călugării au cumpărat peste 500 de kg de pește proaspăt, măsline, roșii, castraveți, ardei, diferite fructe, orez, arpacaș etc.
Trei bucătării au fost amenajate pentru a se putea pregăti mîncare pentru circa zece mii de oameni. În prima bucătărie, cea pentru credincioși, pentru pelerini, au fost pregătite cinci cazane de peste 200 de kg, cu varză cu pește afumat, mîncare care umpluse curtea mănăstirii de un miros îmbietor. În cea de a doua bucătărie, destinată pregătirii mîncărurilor pentru preoți și familiile lor, pentru călugări și pentru oaspeții mai apropiați, fierbeau de zor pe plită un cazan imens cu cartofi pentru a pregăti piure și un alt cazan cu pilaf. De asemenea, tocmai fuseseră date la răcit cele trei cazane (aproximativ 600 de kg) pline cu ciorbă de pește. Meniul la această bucătărie a fost destul de bogat: aperitiv ce conținea multe preparate de pește, apoi ciorbă de pește, pilaf cu pește la cuptor și piure de cartofi cu pește prăjit. La toate acestea se adăugau fructele și coliva. Demn de menționat este faptul că la pregătirea colivei au fost necesare circa 50 de kg de grîu.
Cea de a treia bucătărie a fost cea în care a fost pregătită masa pentru înaltele fețe bisericești, precum și pentru oaspeții lor. Aici, sub comanda arhimandriților Maxim și Glicherie, cu cîțiva frați ca ajutor și cu cîteva doamne preotese mai pricepute, a fost pregătită o masă împărătească. Mici și chiftele de pește, pește marinat, ciorbă de pește, sărmăluțe cu pește învelite în foi de viță, pește la grătar și pește prăjit cu mămăliguță și mujdei, fructe, cozonac și colivă, toate stropite și cu vin (că doar era dezlegare) au făcut ca masa arhiereilor să pară desprinsă de pe lista celui mai renumit restaurant. Desigur, nici o masă nu a fost servită fără ca înainte să fie rostită rugăciunea de binecuvîntare a bucatelor, iar la final, nimeni nu a părăsit masa înaintea rugăciunii de mulțumire și a închinării unui imn în cinstea Maicii Domnului.
“De ani de zile, în fiecare vară îmi iau concediu și vin la hramul acesta. Sînt de loc din Medgidia, dar locuiesc de 12 ani în Grecia cu familia mea și nu am pierdut, în tot acest timp, nici un hram de la mănăstirea Slătioara. Cred că nici nu aș concepe să nu vin la hram. Pentru mine, venirea la Slătioara în fiecare an înseamnă să-mi încarc bateriile pentru un an întreg, înseamnă să-mi aflu liniștea sufletească, înseamnă să mă bucur cînd văd atîta credință cît n-am văzut nicăieri în lume”, ne-a spus Violeta Haralambie, cea care împreună cu soțul său, Cornel, ajută întotdeauna la pregătirea mesei pentru arhierei.
– Polițiștii și jandarmii au asigurat liniștea și ordinea în zonă, deși în nici un an nu au fost evenimente neplăcute
Avînd în vedere că la hramul de la mănăstirea Slătioara vin, în fiecare an, atît de mulți oameni, polițiștii și jandarmii sînt mereu prezenți, pentru a asigura ordinea și liniștea în zonă. Aceasta cu atît mai mult cu cît în preajma mănăstirii, încă din ajunul hramului, își fac apariția atît sumedenie de cerșetori, cît și numeroși comercianți, cu tarabele încărcate cu diferite produse (jucării, dulciuri, produse textile, suveniruri, obiecte religioase, cărți etc).
Anul acesta, ordinea în zonă a fost asigurată de 20 de polițiști îndrumați de subcomisarul Vasile Oniceanu, de la Poliția Municipiului Fălticeni, de un echipaj al Poliției Rutiere, precum și de un grup de 10 jandarmi, conduși de maiorul Vasile Maciuc, din cadrul Inspectoratului Județean de Jandarmi, din Suceava.
La fel ca în fiecare an, acțiunea a avut, în principal, caracter preventiv, deoarece nu s-a înregistrat nici o problemă. Ceva mai dificil a fost pentru polițiștii care au dirijat circulația în zonă, deoarece pe drumul către mănăstire se formaseră șiruri de autovehicule, pe ambele sensuri de mers, de circa 1,5 km.
