Nici n-a început bine sezonul și iată că arbitrii deja au început să atribuie titlul de campioană și să stabilească participantele la preliminariile europene de la anu’, pe vremea asta. Vreau să spun că este atât de evidentă participarea pe deplin angajată a arbitrilor la împărțeala punctelor, încât uneori aproape că mi se face dor de Corpodeni și de Avram ăl Bătrân și de ceilalți infractori legendari, care parcă aveau și stil, dincolo de hotărârea de a rezolva sâmbătă ceea ce se stabilise încă de miercuri sau joi. Nici nu mă mai obosesc să rețin numele domnilor echipați cu fluier sau steag, ci doar să mă mir când semnalizează sau fluieră (sau când nu, deși ar trebui să o facă), eventual să mai comentez nițeluș la radio în ziua următoare comiterii crimei ori să scriu, din când în când, aici sau în Jupânu’. Lucrul dracului este că adesea, când să-i înjurăm mai cu spor pe hoții locali, apare câte unul de la „internațional”, pe lângă care ai noștri par absolvenți ai școlii de maici. Sau de taici! Și mai e ceva care „face diferența” între ăștia și ăia: apelul la tehnologie. Adică dacă se dau reluări, dacă se aplică în ecran dunga aia paralelă cu liniile de fund care arată dacă a fost ofsaid sau nu, uneori ăia de afară se pare că au fluierat totuși corect, în timp ce la ai noștri, cu fiecare nouă reluare, furtul pare tot mai murdar și premeditat. Exemplele săptămânii acesteia sunt două. Primul este golul Real-ului, despre care până și eu, fan bolnav al echipei, am zis că a fost din ofsaid. Fotografia arată însă că nu cel mai apropiat fundaș, ci următorul, aflat mai spre centru, îl scotea din ofsaid pe autorul golului. Cam pe la a 7-a reluare, a doua zi, s-a confirmat că a fost gol valabil. Cel de-al doilea e, desigur, cel de la Cluj. Cu cât dădeau mai multe reluări, cu atât te lămureai că dinamovistul ăla a lovit mingea cu pieptul. Nu cu mâna. Asta se vedea cu ochiul liber, din oricare punct de pe gazon, inclusiv din cele în care se aflau hoțul cu steag și hoțul cu fluier. Dar ăștia, nimic, Batman, Batman! Oare tembelii n-or fi aflat că între vremea când Ghiță făcea pârnaie cam pentru aceleași chestii, în anii ’80, și anul 2017, tehnologia a evoluat în așa hal încât nu mai poți minți și fura fără să fii dovedit aproape instantaneu? Sunt hoții noștri chiar atât de proști? Răspunsul e simplu: da.