Hotărârea Tribunalului Federal Elvețian în cazul lui Adrian Mutu, obligat la plata unor despăgubiri de 17 milioane de euro către clubul Chelsea, pentru încălcarea contractului cu gruparea londoneză, este irevocabilă, însă, pentru încălcări ale drepturilor fundamentale, poate fi reclamată la CEDO.
„Cazurile care implică drepturile fundamentale pot fi supuse unei căi de atac la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg. Tribunalul Federal impune norme privind definirea și aplicarea legii, precum și respectarea acesteia”, potrivit www.ch.ch/behoerden.
Dacă judecătorii Curții Europene de la Strasbourg stabilesc faptul că au fost încălcate prevederi ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, atunci Tribunalul Federal Elvețian rejudecă procesul, ținând cont de decizia CEDO, mai arată sursa citată.
Un proces la Curtea Europeană a Drepturilor Omului durează aproximativ patru ani, cel puțin jurisprudența CEDO privind cazuri soluționate de Tribunalul Federal Elvețian și reclamate la Strasbourg relevă acest termen.
Pe de ală parte, juriști specializați în drepturile omului susțin că pentru ca un petiționar să se adreseze CEDO ar trebui să existe o decizie a unei autorități publice, contestată într-o instanță de drept comun, astfel ca reclamantul nemulțumit de decizia acesteia să se poată întoarce împotriva statului, pentru eventuale încălcări ale Convenției Europene.
Concret, spun ei, Mutu nu are ce stat să reclame. Mai mult, potrivit procedurilor în materie de arbitraj, dacă s-a ales calea instanței de arbitraj, reclamantul nu se mai poate adresa ulterior instanțelor de drept comun.
Între timp, hotărârea Tribunalului Federal Elvețian în cazul Mutu va fi comunicată FIFA, care are sediul în Zurich. FIFA va comunica părților decizia.
Josep Vandellos: Deja este emis un titlu executoriu în ceea ce îl privește pe Adrian Mutu
Avocatul spaniol Josep Vandellos, specializat în drept sportiv, colaborator al societății de avocați „Chiuariu și Asociații” din București, a declarat, marți, pentru MEDIAFAX, că deja este emis un titlu executoriu în ceea ce îl privește pe Adrian Mutu, astfel că toate bunurile acestuia pot fi poprite pentru ca Chelsea să-și recupereze suma plătită pentru jucătorul român, care a evoluat doar un an și jumătate la clubul londonez.
În vara lui 2003, jucătorul român al echipei Parma, Adrian Mutu, a fost transferat la gruparea engleză Chelsea, pentru suma de 22,5 milioane de euro (15,8 milioane de lire sterline).
În opinia avocatului spaniol Josep Vandellos, despăgubirile solicitate de Chelsea nu sunt absurde, având în vedere că gruparea londoneză trebuie să-și recupereze parte din prețul plătit clubului Parma pentru Adrian Mutu.
Totodată, avocatul Vandellos spune că Mutu ar trebui să se declare insolvabil, întrucât fiecare ban ce îi va reveni pe numele său va fi poprit.
Printr-o decizie din data de 10 iunie 2010, Tribunalul Federal Elvețian a respins recursul formulat de Adrian Mutu împotriva unei decizii a Tribunalului de Arbitraj din Sport (TAS). TAS îl condamnase pe fotbalistul profesionist român să plătească o sumă de peste 17 milioane de euro către fostul său angajator, Chelsea Football Club Limited.
În august 2003, Adrian Mutu și Chelsea au semnat un contract de muncă pentru o perioadă de cinci ani. În 28 octombrie 2004, în urma unui control antidoping pozitiv, Chelsea a reziliat contractul, rezilierea având efect imediat. Fotbalistul, care consumase cocaină, a fost exclus din toate competițiile sportive timp de șapte luni, notează Tribunalul Federal.
În mai 2006, Chelsea a făcut o plângere împotriva lui Adrian Mutu pentru a obține despăgubiri pentru încălcarea contractului. Prin decizia din 7 mai 2008, autoritatea competentă sportivă FIFA a acceptat parțial cererea clubului londonez. Adrian Mutu a făcut apel la această decizie, adresându-se TAS. Prin decizia din 31 iulie 2009, TAS a respins apelul și a dispus ca Adrian Mutu să plătească clubului Chelsea suma de 17.173.990 de euro plus dobândă.
Și această decizie a fost atacată de Mutu.
Astfel, prin decizia din 10 iunie 2010, Tribunalul Federal a respins recursul înaintat de Adrian Mutu împotriva sentinței TAS. Tribunalul a respins argumentele prin care fotbalistul punea sub semnul îndoielii imparțialitatea a doi din cei trei arbitri care dăduseră sentința. Pe fond, Tribunalul Federal a amintit că, în domeniul arbitrajului internațional, nu rejudecă acțiunea, așa cum ar face-o o jurisdicție de apel, ci verifică doar unele aspecte limitate pe baza unor fapte constatate în sentința atacată.
În cazul de față, Tribunalul Federal trebuia doar să vadă dacă suma cerută ca daune și interese de clubul londonez aducea atingere valorilor esențiale pe care orice ordine juridică trebuie să le respecte (ordinea publică). Tribunalul a ajuns la concluzia că nu este cazul, deci recursul fotbalistului român nu era fondat.
Avocatul spaniol Josep Vandellos a declarat că decizia Tribunalului de Arbitraj din Sport era executorie, însă artificiul de a sesiza Tribunalul Federal Elvețian a amânat punerea în aplicare a hotărârii prin care Mutu este obligat la despăgubiri.
Mutu a invocat vicii în procedura TAS, el doar așa putând sesiza Tribunalul Federal.
Atacantul Adrian Mutu a fost suspendat nouă luni de Tribunalul Antidoping din cadrul Comitetului Olimpic Italian
În această primăvară, atacantul Adrian Mutu, care mai are contract cu Fiorentina până în 2012, a fost suspendat nouă luni de Tribunalul Antidoping din cadrul Comitetului Olimpic Italian (CONI), după ce a fost depistat pozitiv cu sibutramină. Suspendarea lui Mutu va expira în luna octombrie.
Potrivit articolului 39 din Codul disciplinar al FIFA, organul care dictează sancțiunea (Comitetul Disciplinar) decide scopul și durata acesteia. Sancțiunile pot fi limitate la o arie geografică sau la anumite categorii de competiții. În afară de cazuri speciale, durata unei sancțiuni este întotdeauna menționată, iar organul de decizie trebuie să țină cont de toți factorii relevanți în caz și de gradul de vinovăție al celui sancționat.
În cazul repetării acțiunii pedepsite, organul de decizie poate mări sancțiunea.
În cazul dopajului, pedeapsa nu poate fi aplicată pentru mai mult de opt ani.
Dopajul se pedepsește în concordanță cu Regulamentul Antidoping și Codul Disciplinar al FIFA.
În cazul nerespectării deciziilor FIFA, financiare sau non-financiare, vinovatul va plăti cel puțin 5.000 de franci elvețieni amendă sau va primi un alt termen limită pentru plata eventualelor despăgubiri. În cazul cluburilor de fotbal, acestea pot fi depunctate, retrogradate sau pot primi interdicție de a efectua transferuri.
Persoanele care sunt cercetate pentru dopaj sau care au fost condamnate în ultimii cinci ani nu pot face parte din echipa managerială a niciunui club.
În cazul unei investigații pentru dopaj, suspectul trebuie să furnizeze toate dovezile necesare pentru a se dezincrimina sau pentru a-și reduce sancțiunea. Pentru cel din urmă caz, suspectul trebuie să arate cum a ajuns substanța interzisă în corpul său.
Dacă suspectul nu a depus apel, deciziile în caz de dopaj pronunțate de Comitetul Disciplinar al FIFA vor fi trimise Agenției Mondiale Antidoping. În cazul în care acesta a depus apel, iar Comitetul de Apel a menținut decizia, Agenția Mondială Antidoping și părțile implicate vor fi anunțate simultan de acest lucru.
În caz de dopaj, cluburile de fotbal pot cere FIFA să extindă sancțiunile impuse deja de acestea, pentru a căpăta efect la nivel mondial. Acest lucru este posibil dacă regulamentele cluburilor de fotbal sunt în acord cu prevederile regulamentului FIFA.
