HORODNIC(I). Pornind de la sugestia toponimică, adică de la faptul că „horod” (gorod) înseamnă, în limbile slave, oraș, cetate, târg, austriecii au angajat un arheolog slav, al cărui nume îmi scapă, să facă săpături pe vatra celor două sate Horodnic, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cu speranța că se vor găsi urmele presupusului oraș-cetate. Un pictor austriac, Mattias Adolf Charlemont (1820-1871), l-a însoțit pe arheolog, realizând, cu acea ocazie, o frumoasă panoramă a Horodnicului de Jos, în prim-plan zărindu-se ceramica descoperită de săpătorii țărani, care trudesc într-o groapă considerabilă, situată pe un deal, supravegheați, îndeaproape, de domnul de la Împărăție, care umbla după oale și ulcele. Charlemont a desenat, apoi, piesă cu piesă, toate obiectele descoperite în vatra Horodnicului de Jos, ceramică celtică și, mai ales, bastarnă, toporiști, vârfuri de arme, toate din secolele III-II înainte de Cristos. S-au mai găsit, desigur, ca peste tot în România, Basarabia și Ucraina, și piese care țin de cultura cucuteniană, dar orașul-cetate nu li s-a arătat și pace. Poate că nici nu a existat, poate că, taman ca la Rădăuți, „horodul” se referă la un posibil târg de animale și produse agricole, organizat în vecinătatea Mănăstirii Horodnic, săptămânal sau cu ocazia mai multor sărbători anuale. E posibilă, totuși, și varianta existenței, cândva, a unei întărituri de pământ și lemn, condusă de o căpetenie locală (horodnic), pe care s-o fi măcinat, prin vremuri, brazda pământească, dar nu trebuie exclusă nici varianta unei străvechi cetățui din piatră, precum cele despre care vorbește, după ce le văzuse, Simion Florea Marian, în „Tradițiile…” sale, cetățuie pe care, deocamdată, pământul nu voiește să ne-o dezvăluie.
N-ar fi exclus ca temelia acelei cetăți să se afle nu la Horodnicul de Jos, ci la Horodnicul de Sus, în pădurea „Cetate”, pe Pârâul Cetății, localizare sugerată și de reperele menționate în uricul lui Roman Vodă, din 18 noiembrie 1393, în care se spune că hotarul Frătăuților pornește „de la obârșia Sucevei, drept la Movilă, la satele lui Radomir”, care sate pot fi cele cunoscute, în viitor, drept satele Horodnic, Rădăuții reprezentând, așa cum este sugestia generală, o parte din acest ocol, cea poziționată „de acolo (de la satele lui Radomir), drept peste câmp la o movilă, de acolo drept la ocolul lui Radomir”, în capătul cărui ocol se află „cornul de jos”, dinspre Suceava. Dar, deocamdată, totul este doar o sugestie, cu toate că reperele hotarnicei Rădăuților, din 19 și 20 iulie 1782, deși împănate cu foarte multe toponime, par să respecte, în megieșia Frătăuților cu Horodnic și Rădăuți, aceleași indicii ale dispunerii movilelor. Dar, despre asta, cu un alt prilej, după o documentare mai amănunțită.
Cele două sate Horodnic, „unde a fost curtea lui Petru Vrană”, deși locuite din antichitate, au fost atestate documentar abia în 15 iulie 1439, ca proprietăți ale mănăstirii Horodnic („unde este Antonida stareță”), împreună cu satul dispărut Balasinăuți, și sunt, alături de Frătăuți, pietre de temelie ale spiritualității bucovinene, datorită numelor mari, aduse prinos culturii române.
La Horodnicul de Jos s-a născut, în 1 noiembrie 1836, I. G. Sbiera, iar în 26 august 1884, publicistul Calistrat Șotropa, autor al unor interesante tablete literare despre atmosfera idilică a satului natal, publicate prin vechile reviste bucovinene. Din Horodnicul de Jos a plecat și Eroul Umanității Ioan D. Popescu, autorul unei mărturii zguduitoare, publicată, alături de mărturia câmpulungeanului Ilie Ilisei, sub titlul „Dosarele suferinței”, de Grupul editorial „Mușatinii – Bucovina viitoare”, în 1999, dar și neîntrecutul fluieraș Silvestru Lungoci, născut în satul Călugărița, în 9 ianuarie 1939. Bădița Silvestru a copilărit în satul natal al vigurosului prozator bucovinean Vasile Țigănescu (13.01.1898 – 18 august 1971), sat frumos, risipit pe un platou întins, la poalele obcinilor, în care încă trăiesc și cântă doi mari rapsozi bucovineni, Gicu și Vasilică Lungoci, frații lui Silvestru. Și mai există, la Horodnicul de Jos, un prieten al nostru statornic, hâtrul dascăl Gică Sbiera, cel cu suflet clădit drept temelie a memoriei. Și tot din Horodnicul de Jos se trage și poetul contemporan Nicolae Prelipceanu, născut în 10 august 1942, dar și mama celebrului om de televiziune, poet, prozator și publicist Mihai Tatulici, dar care s-a născut la Frătăuți, în 3 august 1948.
