Răzvan Horațiu Radu – fostul agent guvernamental la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg și noul agent guvernamental pentru instanțele de la Luxemburg – apreciază, într-un interviu pentru MEDIAFAX, că CEDO a reprezentat un partener de reformă pentru România.
Răzvan Horațiu Radu, de profesie procuror, afirmă că în materia drepturilor salariale, jurisprudenta instanțelor române este neuniformă, uneori interpretându-se greșit însăși Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar această problemă tinde să devină una de sistem.
Pe de altă parte, ca nou agent guvernamental la Curtea de Justiție a Uniunii Europene și la Tribunalul UE, de la Luxemburg, Horațiu Radu spune că dezvoltarea unei conștiințe a dreptului european în rândul celor care elaborează legea, cât și al celor care o aplică reprezintă un deziderat important.
Prezentăm integral interviul acordat Agenției MEDIAFAX de Răzvan Horațiu Radu:
Reporter: Consiliul Superior al Magistraturii a luat act de cererea de încetare a detașării a dumneavoastră la Ministerul Afacerilor de Externe, unde, din 2007, ați fost agent guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg. Ce puteți spune la final de mandat ?
Răzvan Horațiu Radu: Au fost patru ani dificili. Cea mai importantă realizare a fost crearea unei echipe omogene și foarte bine pregatită, specializată pe tipuri de cazuri. O echipă formată din magistrați și diplomați, oameni de vârsta mea, care au pierdut multe nopți la birou pentru a identifica cele mai bune apărări ale statului. Împreună am reușit să creștem credibilitatea sistemului intern atât în fața Curții Europene, cât și a celorlalte organe ale Consiliului Europei. Țin să subliniez asta pentru că, deși nu sunt cunoscuți opiniei publice, sunt profesioniști care au experiența reprezentării în fața unei instanțe internaționale și care oricând ar putea face performanță atât în sistemul intern, cât la nivelul organismelor internaționale. Modul cum acești juriști și-au făcut treaba a dus la scăderea numărului de condamnări, la creșterea numărului de cauze câștigate și la o notă de plată mult mai mică și nu doar atât.
Vreau să vă dau cel mai recent exemplu. Marți, CEDO a respins 86 de plângeri, conexate într-un singur dosar, ale unor persoane implicate în incidentele interetnice de la Hădăreni din 1993. După cum bine știți, acele incidente regretabile ne-au adus o condamnare foarte dură în 2005 și un mare prejudiciu de imagine. Aceștia pretindeau încălcarea mai multor drepturi: dreptul la viață, supunerea la rele tratamente, discriminarea pe criterii etnice, dreptul la un proces echitabil etc. Constatarea de către Curte cel puțin a unei violări a Convenției în aceste cauze ar fi atras mulți ani anatema asupra noastră. Cred că odată cu respingerea de către CEDO a acestor plângeri, capitolul incidentelor interetnice de la începutul anilor ’90 este definitiv închis. Îmi amintesc că s-a lucrat la acest dosar până la 5.00 dimineața în vara lui 2009 și iată că rezultatul se vede.
Opinia publică a fost permanent interesată de trei teme: factura de plată la CEDO, identificarea vinovaților și răspunderea materială. Dacă vinovații vin din zona justiției, atunci mania publică este exponențială. E regretabil că interesul general nu a fost canalizat spre preîntâmpinarea eventualelor încălcări ale Convenției Europene a Drepturilor Omului. Cu siguranță factura ar fi fost mai mică, iar bilanțul României mult mai bun.
Rep. De fapt care sunt principalele probleme ale României la CEDO ?
RHR: Principalele cauze care atrag numărul mare de condamnări la CEDO sunt: încălcarea dreptului de proprietate, neexecutarea hotărârilor judecătorești, durata excesivă a procedurilor judiciare și condițiile de detenție din penitenciare.
În ceea ce privește condamnările privind încălcarea dreptului de proprietate, acestea au reprezentat aproape jumătate din cazuistica României din ultimii ani și au dus și la creșterea notei de plată în fața Curții. Hotărârea pilot ne va ajuta să rezolvăm definitiv această problemă. Regret că nu am avut o procedură pilot inițiată mai devreme. La ora actuală cu siguranță nu am mai fi vorbit de eterna problemă a caselor naționalizate. Regret și faptul că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP) nu a înțeles, până de curând, să propună soluții viabile pentru zecile de mii de dosare care se află pe rolul său și al primăriilor. În spatele acestor dosare se afla zeci de mii de români care așteaptă un răspuns de foarte mulți ani. Unii și-au căutat dreptatea la Curtea Europeană. Implementarea hotărârii pilot trebuie realizată printr-o coordonare a factorilor politici și a autorităților. ANRP-ul însă este gestionarul problemei și trebuie să aibă un rol esențial. Consiliul Europei ne sprijină în acest sens.
Rep. Este importantă Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) pentru România ?
RHR: Deși CEDO nu a reprezentat, în general, o prioritate, respectarea exigențelor Convenției Europene a Drepturilor Omului reprezintă garanția unui sistem intern deplin funcțional, a unei democrații perfecte. Ministerul Afacerilor Externe a reprezentat din acest punct de vedere un motor de reformă și permanent am tras semnale de alarmă asupra problemelor existente. Uneori, poate am părut prea pisălogi pentru reprezentanții altor instituții. Alteori, măsurile luate au fost prompte, astfel că, fie am evitat condamnarea statului la Curte, fie am reușit implementarea unor hotărâri ale Curții preîntâmpinând încălcări similare.
CEDO a reprezentat un partener de reformă pentru România. Arestarea preventivă, libertatea de exprimare, procesul echitabil, drepturile deținuților – au fost ameliorate ca urmare a condamnărilor suferite de România la Curte.
Rep.: Recent a avut loc o conferință internațională la București pe tema restituirii proprietăților. Ce impact a avut, în contextul în care România este obligată de CEDO, care a dat un termen de 18 luni, să găsească soluții de rezolvare a acestor cauze ?
RHR: Conferința din 17 februarie 2011 a reprezentat, prin tema abordată, amploarea și nivelul de participare, un eveniment unic în Estul Europei. S-au schițat o serie de soluții, s-au împărtășit bune practici, s-au formulat concluzii. Din punct de vedere al României, soluția în materie de proprietăți ar trebui să fie una conformă cu resursele actuale. Important e să fie o soluție definitivă și agreată de toate autoritățile.
Rep.: Totuși România continuă să se remarce la CEDO prin numărul mare de plângeri.
RHR: 97 la sută din plângeri sunt respinse, peste media de respingere a Curții. Concluzia este, pe de o parte, că cetățenii nu au încredere în sistemul instituțional intern, iar pe de altă parte, că nu înțeleg rolul Curții. Multe plângeri sunt făcute fără respectarea condițiilor de admisibilitate. Alteori, CEDO este privită ca o a patra instanță, astfel că sunt atacate pe fond hotărârile judecătorești interne. Și din această cauză valul nemulțumirilor s-a îndreptat spre autoritatea judiciară sau percepția publică este că justiția e unica vinovată.
Una din problemele care va trebui reglată este cea a practicii neunitare. Din păcate, mai ales în ultima perioadă, în materie de drepturi salariale, jurisprudența instanțelor este neuniformă în spețe similare, iar uneori se interpretează greșit însăși Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această nouă problemă tinde să devină una de sistem. Având în vedere noile provocări ale României la Curtea Europeană, apreciez că viitorul Agent Guvernamental va trebui să aibă o experiență solidă judiciară și o excelentă înțelegere a sistemului în materie de retrocedări de imobile și fond funciar.
Rep: De la 1 martie ați fost numit agent guvernamental însărcinat cu reprezentarea României în fața Curții de Justiție și a Tribunalului Uniunii Europene, de la Luxemburg, în cadrul Departamentului pentru Afaceri Europene. Dacă încălcarea unui drept fundamental al cetățeanului de către o autoritate națională poate fi reclamată de români la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, încălcările drepturilor omului de către instituțiile Uniunii Europene vor putea fi reclamate la instanțele de la Luxemburg, după aderarea României la UE. Ce targeturi aveți, ținând cont de noutatea instituției ?
RHR: În noul mandat de reprezentant al statului în fața instanțelor de la Luxemburg, îmi doresc stabilirea cu reprezentanții acestor instanțe a unei colaborări cel puțin la fel de bună și constructivă cu cea avută cu reprezentanții CEDO. De asemenea, cred că un deziderat important este dezvoltarea unei conștiințe a dreptului european atât în rândul celor care elaborează legea, cât și al celor care o aplică. În plus, cred că este esențială formarea unei culturi a afacerilor europene în rândul tuturor profesioniștilor din România.
În materia dreptului european consider că trebuie evitate greșelile făcute în domeniul Convenției Europene a Drepturilor Omului și este esențială acordarea unui rol primordial laturii preventive.
