Ho-ții, ho-ții!

Am urmărit live întâmplarea asta cu iz suprarealist de la meciul de fotbal dintre Sepsi și una din Craiove, aia a lui Mititelu. Mirarea mea majoră provine de la faptul că e destul de bizar cagaleria echipei oaspete să facă prăpăd verbal (!) în tribunele gazdelor, mai ales în situația concretă de la această partidă, știindu-se că la Sfântu Gheorghe ți se poate întâmpla să stai ceva vreme fără să poți comunica, pe motiv de necunoaștere de către localnici a limbii române. De altfel, printr-o stranie coincidență, în preziua meciului a intrat pe Facebook o glumă minunată, care zicea că „Aceia care susțin că în ziua de azi nu este loc pe lume unde să nu se vorbească românește înseamnă că n-au mers în județul Covasna!” Am râs să leșin. Ce naiba or fi putut zice ăia în tribune încât să se producă nenorocirea? Încât să nu te umfle râsul? Încât să nu reacționeze galeria adversă, ci doar arbitrul Chivulete? Iar acesta, în loc să încerce aplanarea situației (care nu aducea deloc a război civil, ci doar a o hărmălaie generată de niscai țuici în plus labăieții ăia înainte de a intra pe stadion) a avut doar atâta minte încât să fluiere finalul meciului în minutul 24! Vă reamintesc că în lume, în timp, s-au produs felurite incidente pe bază de rasism, xenofobie și alte d-astea, unul din cele mai notorii fiind acela când lui Dani Alves, pe atunci la Barcelona (nu în pușcărie pentru viol, caacum!), un spectator i-a aruncat o banană. Alves nu s-a isterizat, iar Chivuletele de acolo nu a oprit meciul, nu a gonit zeci de mii de oameni acasă, ci a privit și el amuzat cum Alves decojește banana, halește o bucată zdravănă, și aruncă restul dincolo de reclame. Era mai mult decât o vorbă. Era chiar o faptă! Acum, dincolo de panarama tipic românească (am pariat alaltăieri pe 100 de lei – și am câștigat! – că ieri Comisia de Disciplină nu se va fi pronunțat, că doar suntem în România, locul unde se vorbește și în alte limbi, dar se acționează doar românește, adică deloc!) o să plătească alde Chivulete pagubaprodusă fix de el („Ho-ții!, ho-ții!”, pentru strigături d-astea nu se oprește meciul!?) în buzunarele celor care au plătit biletul, dar și televiziunilor cărora le-a dat peste cap programul? Sau rămâne căacest Superman al ierbii a făcut o mare vitejie, că a scris adică istorie? Mă rog, în copilărie am citit o carte cu titlul „Istoria prostiei omenești”. Tot istorie, nu?