Hlizeala lui Adrian Năstase



Nu-mi iese din cap titlul acelei cărți scrise de Adrian Năstase, în urmă cu mai bine de-un deceniu. Intitulată „Umor parlamentar”, deși mult mai potrivit ar fi fost „Hlizeală parlamentară” sau „Bășcălie parlamentară”. A apărut în anul 1996, a fost editată de „Regia Autonomă Monitorul Oficial” și conține, înșirate pe lungimea a 176 de pagini, un șirag de „perle” deputățești și senatoriale. Spre deziluzia mea, este ilustrată de un grafician pe care în general îl apreciam, Mihai Stănescu.
Atâta a înțeles Năstase din îndelungata sa activate de om politic. Că parlamentul țării este un cadru de film unde se toarnă poante cu nemiluita, voluntare sau involuntare. Un decor amenajat special ca să te râzi până te piși pe tine, frate. Să ne mai mire imaturitatea clasei politice, când tonul neseriozității vine de la cel mai de sus nivel, de la un lider de partid, lider al Camerei Deputaților, lider al Guvernului ?
Parcă simți dorința să-i trimiți o ilustrată lui Năstase în locul unde se află acum și să-i urezi cam cum i-a urat furnica lui La Fontaine greierului: „Mai hlizește-te și acum, dacă îți arde, fraiere !”
Am citit și eu ultimele postări pe blog ale lui Năstase din pârnaie, unde el se consideră „în cantonament”. În primul rând m-a frapat motto-ul ales pentru blog „Cititorii mei sunt mai inteligenți decât scriitorii altora”. Motto definitoriu pentru un arogant de profesie. Te scarpini în cap și te întrebi unde bate. E atâta de profund, că nici el nu înțelege ce vrea să zică.
Eu nu cred că cititorii lui sunt inteligenți. Parcurgând impresiile din cantonamentul unde se află, am rămas impresionat doar de lipsa de talent scriitoricesc a lui Năstase. Vorbea de condițiile de trai din detenție, de șobolanii de companie, de colegii care socializează de după gratii… Totul descris cu răceală, fără să transmită cea mai mică vibrație. Relatarea rece a unui ins lipsit nu doar de minimum de talent, ci și de minimum de inimă.
Dacă ar fi o fire mai practică, Năstase n-ar mai scrie nimic în viața lui. Ar economisi timpul. Iar instrumentul de scris și l-ar putea băga în orificiul acela unde-i place lui mai mult și mai mult.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.