Hipotiroidia este una dintre cele mai frecvente afecțiuni endocrine caracterizată prin scăderea sintezei de hormoni tiroidieni. În formele tipice, avansate, instalate la adulți, expresia clinică este foarte evidentă: pielea devine uscată și infiltrată, părul este fragil, se rupe și cade ușor, tranzitul intestinal este încetinit, toleranța la frig e mult diminuată, individul prezintă deficite de concentrare, lentoare ideatică, somnolență. În cazurile avansate, cu evoluție de lungă durată pot apare revărsate pericardice, peritoneale și pleurale (pericardită, ascită, pleurezie). Deasupra acestui tablou domină starea de oboseală marcată, neameliorată de orele numeroase de somn. Semnele și simptomele sunt foarte variate deoarece tiroida intervine în buna funcționare a tuturor aparatelor și sistemelor: cardiovascular, digestiv, respirator, cerebral, conjunctiv (piele și anexe: unghii, păr, glande sudoripare), în reglarea tuturor metabolismelor și mai ales a celui bazal si lipidic. Absența congenitală a tiroidei (copilul se naște fără tiroidă) determină întârzieri esențiale de creștere și dezvoltare neurologică, dovedind astfel rolul determinant al hormonilor tiroidieni încă din viața intrauterină. Iată de ce este important să vorbim despre modul în care hipotiroidia mamei poate afecta dezvoltarea intrauterină a bebelușului.
Cum se stabilește diagnosticul de hipotiroidie?
Pornind de la semnele tipice clinice, endocrinologul solicită o serie de analize hormonale:
- T3 și T4 ,hormonii tiroidieni secretați direct de tiroidă
- TSH, hormon secretat de hipofiză (centrul de comandă suprem al sistemului endocrin), care controlează sinteza tiroidiana de T3 si T4.
Astfel, în hipotiroidia primară, când există o afectare a tiroidei (autoimună, chirurgicală, etc), scade nivelul de T3 și T4 iar TSH-ul crește, încercând să stimuleze prin multiple mecanisme (crește captarea tiroidiană de iod, crește factorii de sinteză a vascularizației, de dezvoltare tiroidiană) producția de hormoni tiroidieni. Acest sistem de feed-back negativ domină aproape întreg sistemul endocrin. În concluzie, în hipotiroidia primară, cea mai frecventă de altfel, TSH-ul va fi CRESCUT!
In hipotiroidia secundară sau terțiară, tiroida este integră dar există o afectare a centrilor de comandă hipofizari sau hipotalamici (situați în creier). Va lipsi astfel hormonul stimulator al tiroidei (TSH) și în consecință aceasta va funcționa la parametri minimi. În aceste situații, atât TSH cât și T3, T4 vor fi scăzuți.
Pentru aprecierea cauzelor care au determinat hipotiroidia, ulterior va fi necesară echografia tiroidiană.
Odată stabilită indicația de tratament cu hormoni tiroidieni, aceasta are cel mai adesea un caracter permanent. Se va începe cu doze mici (mai ales la pacienții vârstnici, cu afecțiuni cardiovasculare) care vor fi crescute progresiv. Reevaluările ulterioare vor fi la intervale de 3-6 luni, până se ajunge la doza optimă de tratament și constau în determinări de TSH și examen clinic.
În ediția de vineri a Monitorului de Suceava veți găsi detalii despre Hipotiroidie și sarcină.
Dr. Claudia MIRON
Medic specialist endocrinolog
