HIPOCALCEMIA (II)

Există câteva situații în care atenția trebuie sporită în ceea ce privește diagnosticul și ulterior, tratamentul .Un exemplu în acest sens este scăderea nivelului de magneziu, care va determina o inhibiție (blocare) a hormonului ce controlează calcemia (parathormonul). Din acest motiv l-am menționat în bateria de analize inițiale. Hipomagneziemia este frecventă mai ales în:
tulburările gastrointestinale (vărsături, diaree),
intervențiile chirurgicale pe tub digestiv,
diabetul zaharat de tip 2 când există o creștere a diurezei ce antrenează și o accentuare a pierderilor renale de magneziu,
administrarea unor medicamente precum : aminoglicozide (gentamicină, rovamicină), amfotericină, citostatice
arsuri pe suprafețe extinse
În aceste cazuri, pentru a reuși normalizarea calciului sanguin va fi necesară corectarea magneziemiei.
Alte situații în care hipocalcemia nu este o surpriză pentru specialiști sunt:
Pancreatitele, în care calciul este mobilizat la nivelul pancreasului pentru a forma săruri cu acizii grași liberi generați în această afecțiune (proces de saponificare)
Insuficiența renală cronică, patologie în care tratamentul cu o anumită formă de vitamină D este obligatorie și recomandată conform unor protocoale prestabilite; este necesară pentru prevenirea apariției hiperparatiroidiei cu implicații nefaste asupra sistemului osos, renal, etc.
Intervențiile chirurgicale pe glanda tiroidă, care pot leza vascularizația ce hrănește paratiroidele, glande situate la același nivel al gâtului și care secretă parathormonul.
Tratamentele cornice cu anticonvulsivante: fenitoină
După cum menționam anterior, hipocalcemia prezenta un caracter sezonier, fiind o “boală” a anotimpurilor reci. În ultimii ani, practica a arătat o realitate nouă: afecțiunea este prezentă indiferent de temperatură și de expunerea solară. Dacă înainte o întâlneam la femeile vegetariene, în vârstă, cu un regim de activitate în aer liber redusă, în cadrul unor comunități religioase care impuneau acoperirea unei mari suprafețe a corpului, astăzi, afecțiunea este întâlnită la toate vârstele, cu o frecvență asemănătoare la femei, bărbați și copii. Gravitatea ei este diferită însă în funcție de momentul la care apare. Există categorii de vârstă la care nivelele normale ale calcemiei sunt esențiale, de exemplu pubertatea (pentru achiziția unei densități minerale osoase optime) și menopauza.
Care sunt cauzele ce au determinat acest caracter permanent?
Cel mai probabil este vorba de greșeli generalizate legate de modul de alimentație. Odată cu accelerarea ritmului de viață s-a trecut la administrarea unor prânzuri frugale, cel mai adesea bogate în grăsimi și zaharuri (produsele de tip fast-food) sau, mai rău la consumarea pe post de prânz a unui pachet de biscuiți, napolitane, patiserie. Ori toate aceste alimente, atrăgătoare prin gust rafinat, accesibilitate și disonibilitate, nu conțin elemente minerale și vitamine decât în cantități infime. Să recunoaștem cu toții, câți dintre noi, adulții am păstrat obiceiul de a consuma 200-300ml lapte măcar la o masă pe zi? Câți dintre copiii noștri mai au timp și chef să consume zilnic 500ml de lapte cât ar fi necesar pentru un aport suficient de calciu? Mai mult decât atât, calitatea industriei alimentare suferă prin lipsa de îmbogățire a preparatelor și în special a celor pentru copii cu vitamina D și calciu. Ne temem de hipervitaminoza D când procentul celor cu deficit de vitamină D este îngrijorător.
Înainte de orice tratament, primul pas obligatoriu ar fi cunoașterea necesarului de calciu pe categorii de vârstă:
Copii între 1-3 ani -500mg/zi
Copii între 4-8 ani-800mg/zi
Copii între 9-18 ani-1300mg/zi
Adulți -1000mg/zi
Femeile gravide-1200-1300mg/zi
Femeile în menopauză – 1200mg/zi
Pasul următor constă în cunoașterea surselor importante de calciu
Laptele dulce este principalul ajutor, conținând 125mg la 100ml
Iaurtul conține 140mg/100ml
Brânza de vaci -164mg/100g
Cașcavalul -750mg/100g
Smântâna -86mg/100g
Oul – 25mg
Pâinea-20mg/100g
Ciocolata cu lapte -175mg/100g
Cartofii 65mg/100g
Spanacul 81mg/100g
Carnea și preparatele din carne au un conținut extrem de redus, sub 20mg calciu la 100g.
După cum se poate lesne observa, lactatele vor vi principalii aliați spre care va trebui să ne întoarcem preferințele. În cazul copiilor pe care nu veți reuși să-i convingeți să consume cantitățile necesare de lapte, puteți recurge la câteva trucuri: amestecați în cana de lapte o linguriță de lapte praf (60mg calciu) sau dizolvați un comprimat de calciu lactic (65 mg calciu), utilizați în prepararea piureelor lapte, preparați budinci sau alte alimente în care gustul de lapte este ascuns.
În situațiile cu manifestări acute, caracterizate prin contracturi ale mâinilor (cel mai adesea ultimele două degete sunt încordate spre podul palmei), încleștarea maxilarului, apariția stridorului (inspirarea aerului cu zgomot; apare prin spasmul laringelui), senzație de vomă și chiar vărsături (prin contractarea mușchilor digestivi), simptome însoțite de o frică extremă, pacientul trebuie tratat ca o URGENȚĂ MEDICALĂ. În acest caz, administrarea de calciu gluconic intravenos este obligatorie, de preferat într-o mică perfuzie cu ser fiziologic pentru a realiza o diluție cu scopul prevenirii afectării pereților vaselor și țesuturilor alăturate; în funcție de răspuns se poate merge până la câteva fiole în 4-6 ore. Pacienții resimt frecvent ameliorarea după primele 2 fiole. În primele zile, bolnavii necesită o supraveghere medicală atentă, deoarece complicațiile cardiovasculare pot fi importante. Dacă nu este posibilă determinarea magneziemiei în criză, se va administra obligatoriu sulfat de magneziu intravenos.
După depășirea evenimentului acut se încearcă un diagnostic etiologic (depistarea cauzei) și ulterior se inițiază tratamentul cronic, per os (pe gură) cu preparate de vitamina D și calciu. Acest tratament trebuie foarte bine monitorizat, prin determinări repetate, la început lunare și apoi trimestriale ale valorilor calcemiei, fosfatemiei și mai ales a eliminărilor de calciu urinar. Scopurile acestei monitorizări sunt pe de o parte prevenirea evenimentelor asemănătoare acute și pe de altă parte de control al eliminărilor renale, care, în exces ar putea determina apariția litiazei renale.
De preferat este ca la sesizarea semnelor minore de hipocalcemie, (amorțeli, oboseală, crampe musculare, palpitații, nervozitate) și mai ales a celor cronice (piele uscată, unghii fragile, casante cu pete albe, păr sârmos, fără luciu), pacientul să efectueze analize medicale și dacă este necesar să consulte un specialist. Vom încerca astfel să evităm situațiile acute, care ne pot pune chiar și viața în pericol! Atenție la cataracta apărută la vârste tinere care poate fi un prim semn de hipocacemie cronică!
Claudia MIRON
Medic specialist endocrinolog
Policlinica BETHESDA, SUCEAVA
Str. Calea Unirii 25, SUCEAVA
E-mail: miron.claudia@yahoo.com
Telefon : 0230.551.566, Fax : 0230.551.567, Mobil : 0729.290.930