Chiar dacă nu la intensitatea din primele zile ale evenimentelor de la Chișinău, presa și televiziunile noastre continuă să difuzeze informații despre situația din Republica Moldova. Așa cum am mai scris, aceste informații au drept principală slăbiciune proveniența dintr-o singură sursă: cea a ziarelor de Opoziție.
O simplă consultare și a altor surse, cum ar fi cotidianul Moldova suverană, oficiosul guvernului, Flux, ziarul partidului condus de Iurie Roșca, ar dezvălui nu numai alte puncte de vedere, dar și informații menite a ne face o imagine mai exactă asupra realităților de dincolo de Prut.
Aceasta și din cauză că publicațiile de opoziție din Republica Moldova amintesc prin prioritatea acordată opiniei în detrimentul informației, de tendențiozitatea fățișă cu presa partidelor istorice din perioada 1990-1996 de la noi.
Dat fiind că aceste ziare, puține și cu un tiraj mic, împărtășesc idealul reîntregirii, s-a creat în România o iluzie periculoasă.
Cea potrivit căreia cetățenii Republicii Moldova împărtășesc cu toții cauza românismului.
O iluzie alimentată și de prezentarea tendențioasă a dorinței marii majorități a moldovenilor de a avea pașaport românesc.
Cu excepția unei minorități, cetățenii Moldovei văd în pașaportul românesc viza pentru a călători în Occident.
Sondajele de opinie din Republica Moldova ne arată că românismul celor de peste Prut e mai degrabă o himeră poetică a artiștilor și istoricilor din România decât o veritabilă stare de spirit.
Sub același semn se consideră că teza lui Vladimir Voronin privind moldovenismul e o aberație.
E o aberație din perspectiva noastră, a românilor de dincoace de Prut.
Din perspectiva celor de dincolo de Prut, e o lovitură electorală.
Asemenea tuturor țărilor desprinse doar de două decenii din imperiul sovietic, Republica Moldova suferă de complexul numit statalitate.
Ca și Ucraina, Republica Moldova își exagerează independența până la promovarea suspiciunii față de orice încercare de tutelare.
Din acest punct de vedere, atitudinea adoptată de România – de Frate mai mare – supără pe majoritatea cetățenilor Moldovei, care se vor cetățeni ai unei țări mândre și independente.
Vladimir Voronin nu e comunist, cum s-a spus, ci naționalist moldovean.
Numai de la această premisă plecând, putem duce o politică de real sprijin față de Republica Moldova.
Asta înseamnă o politică dispusă să țină cont de sensibilitățile celor de dincolo de Prut, ba chiar o politică în stare să admită pretenția Chișinăului de a vorbi moldovenește și nu românește.
Are importanță cum spun unii limbii române?
Important e să vorbească românește.
