Hernia hiatală reprezintă ascensionarea unei porțiuni a stomacului în torace prin hiatusul (orificiul) esofagian al diafragmului. Deși afecțiunea este descrisă de secole, ea a căpătat o importanță patologică doar din secolul al XX-lea datorită asocierii frecvente cu boala de reflux gastro-esofagian. Se întâlnește extrem de frecvent în populație, de la circa 10% la persoanele sub 40 de ani ajungând la aproape 70% la persoanele de peste 70 de ani. Există două tipuri de hernie hiatală: prin alunecare (99% din total) și paraesofagiană (doar 1%).
Cele mai multe persoane care au hernie hiatală sunt asimptomatice și nu se prezintă la medic sau sunt diagnosticate fortuit cu ocazia unei radiografii toracice efectuate pentru afecțiuni respiratorii sau cardiace. Uneori, hernia hiatală poate favoriza apariția unei boli de reflux gastro-esofagian sau agravarea unor simptome deja existente: pirozis (arsuri), regurgitații acide, dureri retrosternale sau epigastrice, disfonie (răgușeală), crize de dispnee (prin astm bronșic). Rar, pacienții cu această afecțiune pot prezenta o anemie feriprivă cronică determinată de sângerări minime, repetitive, de la nivelul unor eroziuni sau ulcerații care pot apărea în sacul herniar. Nu există o corelație între dimensiunile herniei și severitatea simptomelor. Foarte rar și de obicei doar în herniile paraesofagiene, se pot instala complicații severe chiar cu risc vital: încarcerarea herniei cu perforație consecutivă sau volvulus gastric cu fenomene de insuficiență evacuatorie gastrică.
Diagnosticul de hernie hiatală se stabilește cu ușurință prin tranzit baritat eso-gastric sau prin endoscopie digestivă superioară. Examenul radiologic are avantajele de a fi mai ușor de suportat de pacient și mai obiectiv, dar endoscopia permite și diagnosticul unor complicații precum esofagita, ulcerul, esofagul Barrett sau prezența unor tumori infiltrative care sunt dificil de vizualizat prin tranzit baritat.
Este recomandat ca atât medicii, cât și pacienții trebuie să nu considere hernia hiatală asimptomatică, necomplicată ca pe o boală propriu-zisă. Doar apariția simptomelor sau instalarea unor eventuale complicații încadrează această modificare anatomică în definiția de boală.
În această situație se impune instituirea unui tratament pentru hernia hiatală. În general se începe cu tratament medical și constă în terapia bolii de reflux gastro-esofagian: modificarea stilului de viață (renunțarea la fumat, alcool, regim alimentar, combaterea obezității), medicamente contra acidității și de ameliorare a motilității tubului digestiv. Tratamentul chirurgical se indică de către gastroenterolog la pacienții cu hernii voluminoase care acuză dureri toracice severe non-cardiace, la persoanele cu hernie paraesofagiană (risc crescut de complicații) și la pacienții cu complicații digestive (încarcerare, perforație) sau pulmonare (pneumonie de aspirație, astm bronșic). Creșterea semnificativă a eficacității terapiei medicamentoase în ultimii 10-15 ani a redus mult procentul de pacienți care nu răspund la tratament medical și care dezvoltă complicații severe necesitând intervenție chirurgicală.
Dr. Cătălin SFARTI
Medic specialist gastroenterolog
Institutul de Gastroenterologie și Hepatologie Iași
Tel. 0729290956
