Hepatita cronică virală B este determinată de virusul hepatitic B care infectează ficatul uman și determină o inflamație hepatică cronică. La nivel mondial, circa 2 miliarde de persoane au fost infectate cu virusul B și circa 350 de milioane sunt încă purtătoare ale acestui virus. În România, se estimează că există circa 1 milion de oameni cu infecție cronică virală B.
Există patru modalități posibile de transmitere a virusului: calea parenterală (sânge contaminat transmis prin ace nesterile, transfuzii, acte medicale sângerânde), calea perinatală (de la mamă la făt), calea sexuală (se transmite mai ușor decât infecția HIV) și calea orizontală (posibilă la copii sau în familii numeroase prin diverse răni sângerânde).
Simptomele bolii sunt vagi și nespecifice: astenie, inapetență, greață, jenă în hipocondru drept, uneori icter (“gălbenare”) sau scădere ponderală.
Cum se diagnostichează boala? Pentru a stabili existența infecției este necesară recoltarea de probe de sânge care să depisteze prezența antigenelor sau anticorpilor specifici virusului B. Interpretarea acestora trebuie realizată de un specialist gastroenterolog sau infecționist care să stabilească stadiul bolii și să vă recomande tratamentul optim. Încărcătura virală (viremia) și puncția biopsie hepatică pot fi necesare la pacienții care vor urma tratament antiviral. Trebuie menționat că orice pacient infectat cronic cu virusul B poate să asocieze și infecție cu virus D pentru care sunt necesare analize suplimentare.
Cum poate evolua hepatita cronică virală B? Unele persoane pot elimina spontan virusul B în cursul vieții, altele pot rămâne cu hepatită cronică toată viață, dar există și un procent la care boala evoluează spre ciroză hepatică și cancer hepatic. După tutun, virusul B este al doilea carcinogen uman și poate determina cancer hepatic chiar și la pacienții cu hepatită cronică persistentă! Din acest motiv, toți pacienții infectați cronic cu virus B necesită supraveghere la 6 luni (ecografie abdominală și, eventual, alfa fetoproteina).
Una dintre cele mai importante descoperiri medicale ale secolului XX o reprezintă vaccinul contra hepatitei B care asigură protecție la 95% din persoanele vaccinate. Există grupe de risc la care vaccinarea ar trebui să fie obligatorie: personalul sanitar, rudele pacienților infectați, persoane cu parteneri sexuali multipli, cu boli hepatice cronice, pacienți dializați sau transfuzați cronic și utilizatorii de droguri injectabile. La persoanele nevaccinate care sunt expuse accidental la contactul cu virusul B (ace nesterile, contacte sexuale, nou-născuți din mame infectate) se poate preveni infectarea prin administrarea imunoglobulinelor și a vaccinului anti-hepatită B.
Există tratamente și pentru pacienții care prezintă deja infecție cronică, scopul acestor terapii fiind de a preveni evoluția bolii spre ciroză hepatică și cancer hepatic. Schemele terapeutice includ fie Interferon, fie agenți nucleotidici/nucleozidici și necesită recomandare și supraveghere de către specialistul gastroenterolog sau infecționist.
Dr. Cătălin SFARTI
Medic specialist gastroenterolog
Institutul de Gastroenterologie și Hepatologie Iași
Tel. 0729290956
