Ambasadorul Franței declară într-un interviu acordat MEDIAFAX că măsurile Guvernului de majorare a TVA și de reducere a salariilor în sectorul public au fost măsuri de urgență pentru a evita intrarea în colaps a finanțelor publice din România, el spunând că admiră poporul român pentru răbdare.
În ceea ce privește o întâlnire Traian Băsescu – Nicolas Sarkozy, diplomatul francez spune că „orice este posibil”, dar că aceasta nu se află pe agendă.
El susține că problema delincvenței în Franța generată de cetățenii români – și în mod special generată de minori – este „o serioasă îngrijorare” și că fenomenul a crescut în raport cu anul trecut.
„Tocmai pentru că știam că e în creștere, am spus României «e nevoie să lucrăm pe această problemă». Poliția franceză a constatat o creștere permanentă care continuă. Iar acum suntem în situația de a lua măsurile de eradicare a fenomenului. Dar, atunci când există rețele întregi de traficanți, este complicat. De pildă, la reuniunea de săptămâna trecut, s-a menționat cazul unui minor care, în decurs de 2 luni, a fost prins de poliție de 50 de ori”, a relatat ambasadorul.
Pe de altă parte, Henri Paul apreciază că rezultatele de la examenul de Bacalaureat din acest an constituie „un foarte frumos rezultat pentru lupta anticorupție, chiar dacă nu este un rezultat frumos pentru elevii români”.
De asemenea, ambasadorul francez spune că lipsa infrastructurii reprezintă un element de blocaj foarte important pentru dezvoltarea României.
Prezentăm integral interviul acordat agenției MEDIAFAX de ambasadorul Franței, Henri Paul:
Reporter: Avem acest interviu, domnule ambasador, înainte de a celebra Ziua Națională a Franței, la 14 iulie. Vă rog să descrieți starea de spirit a poporului francez și speranțele sale cu ocazia acestei sărbători.
Henri Paul: Cetățenii francezi sunt la început de vacanță. A fost un an dificil, francezii au reușit să iasă din criză, poate că în Franța criza nu a fost atât de dură precum a fost în România, dar au fost nevoiți să facă sacrificii. Franța este o țară care se reformează, este o țară care este în mișcare, în care lucrurile se transformă. De exemplu, anul acesta francezii au constatat că s-au dus mult mai puțin în străinătate în vacanță. Deci, au făcut sacrificii. Pe de altă parte, cred că toate aceste reforme, schimbări au fost pozitive pentru Franța, care pare o țară tot mai modernă și capabilă să facă față provocărilor.
Rep.: Și aici, în România, cum veți marca sărbătoarea națională?
H.P.: Va fi o mare petrecere în două părți. Una pentru invitații români, cu oamenii de afaceri francezi, cu toate contactele noastre cele mai importante, cu discursuri, cu imnul național „La Marseillaise”, drapelele, am renovat grădina pentru această ocazie. În cea de-a doua parte vom primi comunitatea franceză cu concursul unei asociații foarte simpatice, numite Parada, care se ocupă de copiii străzii. Tema anului acesta este copilăria, pentru că, știți, ne-am gândit să sărbătorim copilăria deoarece vom avea un liceu nou. Vom depune în curând autorizația de construcție, și am dorit, deoarece copiii francezi vor avea un liceu nou, să ne gândim și la copiii români fără părinți care sunt în stradă.
Rep.: Vă referiți la liceul Ana de Noailles?
H.P.: Da.
Rep.: În ce stadiu se află?
H.P.: Am obținut autorizația de construcție pe terenul donat de autoritățile române și la sfârșitul anului vom depune actele pentru a construi și cred că în 2013 vom avea liceul gata, un liceu mare pentru 1.500 de elevi. Un liceu mare și modern. Apropo, la liceul Ana de Noailles, promovabilitatea a fost de 100% (toții elevii au obținut punctaj de trecere: minim 10 puncte din 20 – n.r.) la Bacalaureat și am avut un procent de 65% de mențiuni (elevi care au obținut un punctaj de cel puțin 13 puncte din 20 – n.r.).
Rep.: Deci au trecut toți.
H.P.: Toți au luat bacalaureatul.
Rep.: Asta e foarte bine.
H.P.: Da.
Rep.: Apropo, ce credeți despre rezultatele de la Bacalaureatul de anul acesta?
H.P.: Eu sunt sensibil la ce zice ministrul (Daniel Funeriu – n.r.), și anume că pentru prima oară rezultatele sunt sincere și că deci el a luptat împotriva corupției. Eu susțin acest ministru. Acum poate că este adevărat că este vorba și despre altceva, adică poate că trebuie aranjate metodele de studiu pentru a diminua decalajul dintre nivelul de predare și cel al elevilor. Poate că trebuie luate în considerare mai mult starea actuală a elevilor în momentul în care se fixează examenul.
Oricum, este un foarte frumos rezultat pentru lupta anticorupție chiar dacă nu este un rezultat frumos pentru elevii români.
Rep.: Ați menționat contactele importante pe care le aveți în România. Îmi amintesc că la sfârșitul anului trecut s-a vorbit despre o posibilă întâlnire între președinții Sarkozy și Băsescu. Este posibilă o astfel de întâlnire anul acesta?
H.P.: Vă reamintesc că atunci când s-a discutat acest lucru, anul trecut, nu era pe agendă, era o posibilitate. Rămâne în continuare o posibilitate. Nu există o dată și nu există o agendă precisă.
Rep.: Dar este posibilă?
H.P.: Orice este posibil… Dar acest subiect nu se află pe agenda actuală.
Rep.: Acest interviu va fi într-o mare măsură bazat pe declarații de-ale demneavoastră pe care vă voi ruga să le detaliați, să le explicați. Una dintre aceste declarații, la 23 iunie, la Senat, când ați spus că după părerea dumneavoastră ar trebui să avem în România o descentralizare mai puternică și de asemenea un eșalon regional de gestiune și de amenajare a teritoriului. Detaliați, vă rog.
H.P.: Da, sunt foarte fericit că am citit ziarele și am văzut că și domnul Cioloș a zis la fel. Cred într-adevăr că, pentru amenajarea teritoriului și îmbunătățirea absorbției de fonduri europene, ar fi utilă crearea în România a unui nivel administrativ regional. Este ceea ce am făcut și noi în Franța, unde am avut o reformă foarte amplă. Am prezentat experiența noastră la ultima reuniune de la Senat pe tema regionalizării (dezbaterea „Modele de regionalizare în România” organizată de Senatul pe 23 iunie 2011 – n.r.) .
Rep.: Ați spus și că Franța susține un astfel de proiect. Cum?
H.P.: Am susținut deja, am invitat aici experți francezi pentru a susține conferințe. L-am invitat pe domnul Dominique Perben, raportorul proiectul de lege privin descentralizarea din Franța, un alt senator francez care a susținut și el o conferință, iar pentru reuniunea de la Senat l-am invitat pe directorul de cabinet (Etienne Guyot – n.r.) al ministrului responsabil cu descentralizarea (Philippe Richert – n.r.), și, de asemenea, am facilitat vizita la Senatul Franței a senatorului Petru Filip, responsabil de acest subiect, care cunoște foarte bine domeniul.
Noi suntem disponibili să împărtășim această experiență și să punem la dispoziție experți în acest sens. După cum am spus și la Senat, la noi reforma a avut nevoie de mult timp. Noi am început marea noastră perioadă de reformă de descentralizare în 1981. Acum 30 de ani. De 30 de ani facem, progresiv, descentralizarea. Durează foarte mult. Într-o țară atât de veche ca Franța este greu. Și cred că în fiecare țară este la fel pentru că acest proces cere protejarea și susținerea comunitățile locale
Rep.: Deci va dura și în România.
H.P.: Da, sunt sigur. Nu se va rezolva cu o atingere de baghetă magică.
Rep.: Pe de altă parte, eternul subiect Schengen…
H.P.: Încă mai e un subiect?
Rep.: Da și nu. Din punctul meu de vedere, este vorba despre declarațiile domnului Claude Gueant, ministrul francez de Interne. El a spus la începutul lunii iunie că aderarea României și Bulgariei la Schengen ar putea avea loc la sfârșitul lui 2012 și ar fi făcută pe etape.
H.P.: Da, președinția poloneză propune acum același lucru.
Rep: Dar autoritățile române susțin în continuare că doresc integrarea definitivă până la sfârșitul lui 2011. De ce Franța se opune încă?
H.P.: V-am mai spus că aderarea României și a Bulgariei la Schengen nu depinde numai de Franța. Ea depinde de un cadru de negocieri internaționale, de alte țări care au alte poziții decât Franța. Sunt nuanțe mari între noi.
Franța a propus foarte clar disponibilitatea de a susține o soluție care ar putea fi eliminarea frontierelor aeriene. O soluție care, din punctul meu de vedere, este foarte interesantă. Și noi spunem așa: dacă raportul MCV de anul acesta, din luna iulie, este unul favorabil – chiar dacă noi nu facem legătură între MCV și aderarea la Schengen, ea există pentru unii dintre partenerii noștri… Deci nu ar fi inutil să existe un raport pozitiv. Și am putea accepta la Consiliul JAI din septembrie eliminarea frontierelor aeriene. Cu alte cuvinte, pur și simplu pasagerii care vin pe aeroportul din București, venind din Franța, de exemplu, nu vor mai fi nevoiți să-și prezinte sistematic pașaportul. Aceasta ar fi diferența.
Apoi, dacă un al doilea raport va fi favorabil cred că ne vom putea convinge partenerii să ajungem în stadiul eliminării tuturor frontierelor la sfârștiul lui 2012.
Rep.: Un al doilea raport MCV înseamnă cel din iarnă sau raportul final din vara?
H.P.: Înseamnă cel din iulie 2012. Asta înseamnă că la sfârșitul lui 2012 ne vom putea gândi că România va intra pe deplin în Schengen. Și vă spun că dacă am ajunge la această soluție ar fi foarte bine pentru România. De exemplu, când Grecia a vrut să intre în Schengen, Germania a respins-o de trei ori. România, în loc de 2011 va fi în 2012. La nivelul secolelor, al istoriei, nu înseamnă nimic.
Rep.: Sunt multe aspecte în ceea ce spuneți. În primul rând, spuneți că Franța nu face o legătură între MCV și aderarea la Schengen…
H.P.: Franța nu face legătură.
Rep.: Dar Franța a făcut acest lucru. Amintiți-vă declarațiile de aici. de la București, din septembrie anul trecut.
H.P.: Nu, nu, nu. Franța nu a făcut niciodată legătură între MCV și Schengen. Vă asigur că Franța nu a făcut niciodată.
Putem întotdeauna vorbi, desigur, despre lupta împotriva corupției. Asta e altceva. Noi credem că trebuie ca România să lupte împotriva corupției pentru a căpăta un nivel de credibilitate, de încredere care să permită aderarea ei la Schengen. E un lucru diferit de strictul mecanism juridic MCV. Dar pentru noi lupta împotriva coruției este foarte importantă. Și este tot atât de adevărat că nouă Guvernul României ne-a explicat că a luptat în ceea ce privește corupția în vămi și la frontiere pentru a intra în Spațiul Scghengen.
Rep.: Așadar, spuneți că a fi amânat doar o singură dată….
H.P.: Nu, nu este vorba despre o amânare. Înseamnă doar o intrare în 2012, când ideea inițială era o intrare în 2011, nu este o diferență prea mare. O amânare de două ori este mai mult decât ceea ce s-a făcut chiar în cazul Greciei; aici nu este o amânare, se spune pur și simplu că aderarea va fi completă în 2012. Mi se pare foarte simplu. De altfel, nici nu este o adevărată problemă, nu există un termen-limită. Trebuie să există un consens între statele europene pentru a ajunge la acest obiectiv.
Rep.: Deci, din punctul dumneavoastră de vedere, cel mai devreme (aderarea la Schengen) va fi sfârșitul lui 2012.
H.P.: Da. Astăzi, din felul în care îi simt pe partenerii europeni și din cum simt stadiul dosarului din toate punctele de vedere, inclusiv din perspectiva nivelului real de pregătire, cred că sfârșitul lui 2012 este un termen bun.
Rep.: Este cel mai bun caz pentru România.
H.P.: Este cel mai bun lucru pe care îl poate obține România, după părerea mea.
Rep.: Și cazul rău?
H.P.: Să nu intre în Schengen niciodată
Rep.: Niciodată?
H.P.: Da. Niciodată. E suficient un singur stat care să spună nu. Ce vă pot zice este că Franța nu va fi ultima care să spună „Nu”. Dimpotrivă, noi întotdeauna încercăm să facilităm lucrurile. Dar trebuie să luăm în calcul și realitatea.
Rep.: Dar de ce credeți că nu e România gata?
H.P.: Ne vom petrece ziua vorbind despre Schengen… Să vă explic. De ce nu e România pregătită? Este pregătită absolut din punct de vedere tehnic. Franța nu a susținut contrariul. Dar, din punct de vedere politic, trebuie un consens al tuturor statelor membre care să spună „Da”. Situația actuală înseamnă că nu toate statele au spus „Da” și că sunt țări în Europa care cred că nu a fost atins nivelul necesar de încredere.
Rep.: Care sunt acele țări?
H.P.: Le știți. Și cred că enumerarea, detalierea acestora nu este un serviciu făcut României. Pentru că așa cum se întâmplă întotdeauna în diplomație, există lucruri care trebuie să rămână în domeniul negocierilor. Așadar, prefer să-i las pe ei să se declare.
Rep.: Domnul Gueant a mai spus, citez: „Avem nevoie de garanții în ceea ce privește lupta împotriva corupției în România”. Dați exemple concrete de astfel de garanții.
H.P.: Știți că au avut loc operațiuni, foarte curajoase, de combatere a corupției în România. Au fost multe. Și au fost numeroși vameși și polițiști puși în cauză. De exemplu, ne-ar plăcea să vedem câteva procese încheiate cu o condamnare. De exemplu. Ar fi un semn pozitiv. Ar da încredere. Am sugerat de asemenea ideea ca polițiști francezi să poată fi desfășurați la serviciul de poliție de frontieră în același timp cu polițiștii români. Lucru pe care, de altfel, Guvernul român l-a acceptat. Este o serie întreagă de astfel de gesturi care să dea încredere și care fac credibil dispozitivul. (…)
Știți, sunt foarte detașat în chestiunea Schengen, deoarece cred că noi ne-am comportat într-o manieră foarte pozitivă pentru România, am intervenit încercând să ne convingem toți partenerii că trebuie să ajungem la o soluție favorabilă. Dar trebuie să fim și ajutați. Știți, aveam un șef care spunea „Ajută-mă ca să te ajut”. Serios, „Ajută-mă ca să te ajut” este un lucru foarte important în viață.
Rep.: Vorbiți despre ajutorul de care aveți nevoie pentru a ajuta România, vă referiți la procese?
H.P.: Eu nu spun că toată lumea trebuie să intre în închisoare. O singură condamnare ar fi deja un lucru benefic, de exemplu.
Rep.: Iar polițiștii la frontieră. Când se va întâmpla asta?
H.P.: Depinde de autoritățile române, nu depinde de mine.
Rep.: Dar ați primit acordul pentru asta?
H.P.: Da, da. Categoric. Și chiar vreau să menționez că avem o cooperare foarte bună. Cooperăm foarte bine cu autopritățile române, sunt foarte mulțumit.
Suntem foarte mulțumiți de polițiștii români trimiși în Franța, care ne ajută foarte mult să luptăm contra traficului, contra rețelelor ilegale care acționează în orașele noastre. Suntem foarte mulțumiți. Așa cum s-a spus, iar eu voi repeta, vom face cu siguranță o muncă foarte bună împreună. Lipsesc încă niște elemente ale acestui dispozitiv: ne trevbuie un magistrat de legătură român la Paris, un magistrat de legătură francez la București. Dar le vom face pe toate. Știți, sunt foarte tenace.
Rep.: Fără Schengen dar despre corupție, pornind de la declarația făcută de ambasadorul Mark Gitenstein pentru un cotidian central românesc. El a spus…
H.P.: Da, știu ce a spus. Am citit. A repetat același lucru la ziua națională.
Rep.: Bănuiesc că nu puteți da nume dar ați avut oameni de afaceri francezi care au venit la dumneavoastră pentru a vă semnala…
H.P.: Am avut același sentiment ca ambasadorul american.
Rep.: Detaliați. Oamenii de afaceri francezi au venit la dumneavoastră și v-au spus ce anume?
H.P.: Mi-au spus ce a spus ambasadorul american. Adică mi-au spus că au existat cazuri de corupție.
Rep.: Cereri explicite de mită?
H.P.: Da.
Rep.: Din partea cui?
H.P.: Au fost propuneri aluzive/discrete („appels du pied”), știți cum se face.
Rep.: Cu piciorul?
H.P.: Da. Uitați așa (ambasadorul a făcut semn pe sub masă cu piciorul – n.r.)
Rep.: Vreți să spuneți semne.
H.P. (râde): Da, semne. Iar eu le-am spus „Uitați, mergeți și spuneți asta la poliție. Duceți-vă și adresați-vă justiției. Eu nu sunt nici poliția, nici justiția”.
Și oricum, ceea ce este clar este faptul că Franța a semnat toate convențiile internaționale contra spălării banilor, contra traficului… Deci, noi nu dăm niciodată mită. Niciodată. Nu putem. Nu este deontologia întreprinderilor franceze. Întreprinderile franceze care au venit în România vor să fie exemplare. Și sunt exemplare.
Rep.: Dar responsabilii companiilor franceze din România s-au dus la poliție ca să zică…
H.P.: Nu știu, nu sunt poliția.
Rep.: Nu știți ?
H.P.: Nu.
Rep.: Dar ați vorbit cu oficialii români despre aceste cazuri, le-ați spus „Fiți atenți că există acest sau acest caz”?
H.P.: Desigur.
Rep.: Și ei ce v-au spus?
H.P.: Mi-au spus că nici ei nu sunt poliția (râde din nou – n.r.). Da, exact așa.
Rep: Îmi amintesc că domnul senator Titus Corlățean a spus în iarnă despre un caz în care companiei Vinci i s-ar fi cerut mită în România. Știți ceva despre acest subiect?
H.P.: Nu, sincer nu. Dacă știam, spuneam.
Rep.: Dar alte nume de companii care au avut astfel de probleme?
H.P.: Nu. V-am spus și repet: nu sunt eu poliția și nici justiția. Însă, în orice caz, cred că ambasadorul american a fost foarte curajos să spună acest lucru. Și mai cred că este foarte bine că a spus. Știți, este mult mai ușor pentru el decât pentru mine să spună asta.
Rep.: De ce?
H.P.: Pentru că Statele Unite reprezintă aici o putere.
Rep.: Și dumneavoastră sunteți o putere.
H.P.: Nu, nici pe departe. Franța, aici, este o țară europeană ca toate celelalte. Spun că românii iubesc, desigur, Franța, dar iubesc și Statele Unite. Dar Franța nu are în România aceeași imagine pe care o au Statele Unite. Noi avem imaginea unei surori, a unui prieten, a unui aliat. Statele Unite au imaginea unei puteri mondiale foarte puternice. Așa cred eu.
Rep.: Din ce cauză?
H.P.: Nu știu. Cred că din cauza războiului. Noi am fost aliații României în război întotdeauna.
Rep.: Și Statele Unite, mai mult sau mai puțin.
H.P.: Ei, n-o să comentez acum istoria războaielor. Ar costa prea scump.
Rep.: Dar de ce? Este un subiect de actualitate.
H.P.: Nu și pentru mine. Eu vreau să privesc spre viitor. Vine 14 iulie, privesc spre viitor.
Rep.: Bun. Vorbeam despre companii franceze din România. Știți de vreo companie franceză din România care dorește să se retragă de pe piață din cauza dificultăților legislative, fiscale?
H.P.: Ca și mine, știți că există dificultăți legislative și de natură fiscală sau birocratică. Dar nu am cunoștință de vreo întreprindere franceză care să fi decis să se retragă.
Da, este adevărat că există o încetinire a ritmului de investiții, din cauza crizei, pentru că unele dintre companii sunt foarte expuse crizei. De exemplu, în ceea ce privește reducerea consumului, este evident că firma Carrefour va face mai puține magazine mari, va face probabil unele mai mici. Sau de exemplu în domeniul hotelier, este foarte sigur că nu se vor mai construi atât de multe hoteluri cum fusese prevăzut, deoarece criza a afectat turismul; și sunt și alte exemple similare.
Dar există în schimb alte investiții care se fac și care sunt foarte pozitive. De exemplu, azi dimineață l-am primit pe vicepreșdintele companiei Axxa pentru această regiune și el îmi spunea că pentru el, pentru Axxa, cea mai mare firmă franceză de asigurări, România este un loc de investit și că are un acord din partea acționarilor pentru a investi în România în domeniul asigurărilor de viață. Și cred că este un domeniu în care Franța va dobândi o poziție foarte bună.
Franța nu este în aceiași situație în care sunt alte țări în România. Noi avem, în același timp, întreprinderi mari, mijlocii și mici, suntem prezenți în toate sectoarele, sau aproape. Investim mult. Suntem al treilea partener. Italienii investesc mai puțin dar fac mai mult comerț. Germanii investesc mai mult dar fac mai puțin comerț. Suntem foarte bine poziționați. Nu avem mari dificultăți sau vești proaste de dat.
Rep.: Și mai sunt și alte companii franceze care doresc să intre pe piața românească? Înțeleg că uneori aici este un mediu competitiv.
H.P.: Uitați, sunt multe lucruri atractive pentru întreprinderile franceze. De exemplu, francofonia. Este un element foarte important pentru ca firmele franceze să investească. Și apoi, cum v-am mai spus, este nevoie de un mediu de afaceri diversificat. Asta servește de sprijin de bază atunci când o companie vine pe piață pentru că ea va beneficia de o bancă precum BRD Societe Generale pentru finanțare, de un cabinet de avocatură francez sau franco-român pentru demersuri, un cabinet de experți contabili condus de francezi pentru un audit al conturilor. Apoi e foarte important pentru copii, că iată se vor duce la un liceu francez până la bacaulaureat.
Sunt multe elemente care nu sunt legate de sistemul fiscal. Investițiile vin în funcție de o gamă întreagă de date care nu sunt legate exclusiv de sistemul fiscal.
Eu, de exemplu, m-am ocupat la un moment dat de Eurodisney, când Disney dorea să investească în Europa, într-un parc de distracții. În perioada respectivă mă ocupam de regiunea Ile-de-France. Era complicat, o investiție grea. Ce a făcut Franța pentru a atrage această investiție? Pentru că nu era foarte atractivă deoarece în Franța impozitele și cheltuielile sociale sunt ridicate iar o investiție costă mult. Cele două finaliste au fost Spania și Franța. În cele din urmă, Disney a ales Franța, De ce? Pentru că statul a decis să intervină și să ia lucrurile în mâinile sale alături de colectivitățile locale, adică autoritățile de la nivelul regiunii Ile-de-France. Așadar, autoritățile regionale, împreună cu statul francez, au făcut totul pentru ca această investiție să vină. Și mai ales în estul Parisului, care era cel mai puțin dezvoltat, cel mai sărac, cu număr mare de șomeri, cu puține rețele de comunicație. Așadar, autoritățile regionale împreună cu statul au decis să crească investițiile în zonă și s-au construit străzi până la parcul de distracții. S-a făcut chiar un punct special de racordare între austrăzi. Și chiar a fost o dezbatere în Franța dacă este permis să avem pe o autostradă indicatoare către un loc privat, către un parc de distracții, sau dacă era potrivit să indicăm Disney, fiind o companie americană. Dar autoritățile publice și comunitatea locală au acționat, așa că acum parcul de distracții este în Franța. Și el a ajutat la dezvoltare, la crearea de noi localități, de noi locuri de muncă. Am făcut de exemplu o linie TGV. Iată deci că ceea ce contează atunci când discutăm despre o investiție este să punem laolaltă toate mijloacele pentru a face sistemul să funcționeze. Pe noi ne-a costat mult, dar astăzi avem un parc de atracții formidabil care atrage mii de oameni.
Rep.: Se plâng oamenii de afaceri francezi din România că nu au mijloacele necesare, că nu au infrastructura necesară pentru a investi în anumite regiuni ale țării?
H.P.: Este nevoie de infrastructuri, deoarece lipsa acestora reprezintă un element de blocaj foarte important pentru dezvoltarea României. Asta e sigur. De altfel, de-asta există fondurile structurale. Zicem mereu fonduri structurale, fonduri structurale. Până la urmă, la ce folosesc ele ? Ele folosesc la crearea structurii, a infrastructurii, a instrumentelor necesare pentru dezvoltare. Acesta este obiectivul fondurilor structurale. Atunci când nu sunt folosite suficient aceste fonduri structurale înseamnă că dezvoltarea nu este foarte rapidă. Atunci când s-a gândit crearea fondurilor structurale și punerea lor la dispoziție, aceste demersuri au fost făcut împreună cu autoritățile române și cu Comisia Europeană, pentru a găsi cele mai bune metode de dezvoltare durabilă, de bună calitate, de amenajare a teritoriului etc.
Rep.: Dar apropo de întreprinderile franceze, am o declarație a dumneavoastră făcută la 11 aprilie, citez: „Companiile franceze își doresc o colaborare cu autoritățile române pentru a putea pune în aplicare măsurile concrete care vor permite o mai bună valorizare a potențialului imens pe care îl are România în sectorul energetic și care îi vor permite să devină competitivă la scară europeană”. Detaliați mesajul.
H.P.: Iată despre ce este vorba: o cartă albă pe care am făcut-o noi. Adică noi am lucrat împreună cu întreprinderile franceze – cu toate întreprinderile franceze, nu doar cu cele din domeniul energiei – , împreună cu consilierii de comerț exterior ai Franței, cu misiunea economică, cu Camera de Comerț și Industrie Franco-Română, și am făcut propuneri. Noi funcționăm – și sunt foarte mândru de asta – ca o echipă a Franței, cum sunt „Les Blues”, toți împreună ne așezăm la masă, lucrăm și facem propuneri pozitive. Nu a fost o critică, nu am spus asta nu merge sau asta. Am făcut propuneri. Și aveți în acest document zece propuneri explicate. Am beneficiat de sprijinul MAE, a ambasadorului pe probleme de Energie, Mihnea Constantinescu, care ne-a ajutat.
Rep.: Și autoritățile române v-au răspuns ?
H.P.: Am prezentat documentul mai întâi domnului Ariton. Care l-a găsit interesant. Iar la seminarul respectiv de prezentare a venit secretarul de stat Stafie. În orice caz, există deja o veste bună pentru întreprinderile franceze, și anume că autoritățile române au acceptat să crească prețul gazelor pentru întreprinderi, recent, la 1 iulie, ceea ce este foarte important. De altfel, a fost și una dintre propuneri, aceea de a garanta accesul transparent și echitabil la gazul metal între operatori. Este primul răspuns pozitiv din partea Guvernului român pe care o îl consider bun, deci iată că nu totul este negativ. (…)
România are un avantaj, care este cvasi-unic în Uniunea Europeană, prin faptul că își produce singură o proporție importantă din gazul pe care-l consumă. Noi credem că trebuie să încercăm să garantăm un mecanism de alocare a acestor resurse de gaz cât mai transparent posibil, astfel încât să fie favorizat un preț de piață echitabil. Deci, nu trebuie să avem discriminare și trebuie să avem transparență în stabilirea prețului la gaze. Aici nu este vorba despre nicio polemică. Este vorba exclusiv despre propuneri pozitive pentru ca energia să fie o șansă pentru România, așa cum am precizat și în Carte. Sunt propuneri pentru performanța energetică, propuneri pentru armonizarea normelor, pentru definirea unor sisteme mai bune.
De exemplu, propunem pentru simplificare reunirea autorităților de control ale sistemului de încălzire într-o singură entitate. În România, azi, sistemul de încălzire este foarte dezvoltat și este o șansă pentru România, dar pentru ca el să fie o șansă trebuie modernizat și reglementat. Am lucrat asupra acestui lucru și am constatat că astăzi resresponsabilitatea pentru controlul și gestionarea sistemului de încălzire urbană aparține unui număr de patru ministere și două autorități de reglementare. Deci, noi am propus mici modernizări spunând că de exemplu ar fi foarte bine dacă ar exista o singură autoritate. Acest lucru ar permite ameliorarea sistemului de încălzire urbană și ar fi un element de siguranță pentru investitorii francezi.
Noi avem în Franța o societate care este cea mai mare companie de furnizare de servicii în acest domeniu, se numește Dalkia. Noi am vorbit cu Dalkia: ce v-ați dori pentru a investi în România? Si ei ne-au spus asta – că sunt patru ministere și două autorități de reglementare, ceea ce este într-adevăr prea mult. Așadar, pentru a face față infrastructurii învechite, unele rețele sunt mai vechi de 50 de ani, pentru a defini mai bine metodele de îmbunătățire și de stimulare a performanței, pentru a fixa mai bine remunerațiile o autoritate unică de reglementare ar permite concentrarea la un loc a competențelor.
Aici nu vorbim despre revendicări, ci despre eforturi de reflecție asupra situației României pentru a face propuneri pozitive.
Rep.: Și această propunere a fost făcută în aprilie.
H.P.: Exact.
Rep.: Și n-aveți încă un răspuns.
H.P.: Ba da, iată decizia de la 1 iulie cu reglementarea prețului la gaze. Este un mic început. dar este un început interesant, pentru că nu este ușor.
Rep.: Anul trecut, într-o declarație pentru PRO TV, spuneați că Guvernul român nu a luat toate măsurile anticriză necesare în timp ce, în Franța, erau mai multe astfel de măsuri.
H.P.: Da. În Franța oricum a fost un caz particular. După cum știți, președintele Republicii a explicat recent așa-numitul „mare împrumut”. În Franța noi am mărit gradul de îndatorare pentru a face cheltuieli pentru viitor, investiții pentru viitor. Nu au fost multe țări care să facă asta. Doar Franța a făcut acest lucru. Este un lucru benefic, deoarece permite susținerea anumitor sectoare într-un mod mult mai pronunțat. Și da, cred că în Franța am avut o acțiune foarte pozitivă în confruntarea cu criza și care a permis Franței să sufere mult mai puțin decât multe alte țări. În același timp, nu suntem în aceeași situație cu România. Eu privesc lucrurile cu multă obiectivitate. Poate că ar trebui făcute măcar reforme structurale, chiar și reforme structurale necostisitoare – ca exemplul de adineauri cu transformarea mai multor autorități într-una singură. Asta nu costă bani și este o reformă care poate fi pozitivă pentru investiții. Când spun asta, mă gândesc că reformele structurale trebuie să poată fi făcute în România pentru a îmbunătăți sistemul. Unele au fost făcute, însă au fost făcute pentru a atrage bani, dar eu cred că ele ar putea fi făcute și pentru, de exemplu, a dezvolta creativitatea. Un exemplu: mai multă privatizare în domeniul economic.
Rep.: Mai multă privatizare?
H.P.: Da, pentru că aceasta ar permite atragerea investițiilor. România are o infinită nevoie de capital străin, să știți. Dezvoltarea sa în trecut s-a făcut, să știți, cu investiții private străine, cu fonduri regionale și structurale. Dar și cu banii românilor din străinătate. Acestea au fost cele trei motoare care au ajutat România să crească. Iar azi banii românilor din străinătate sunt mai puțini, fondurile europene nu se consumă prea bine, și s-a văzut că și investițiile private străine au fost puțin reduse. Or, trebuie ca acestea să revină.
Rep.: Înțeleg din ceea ce spuneți că măsurile luate de Guvernul român nu sunt suficiente.
H.P.: N-am spus asta. Spun doar că s-ar putea face mai mult. Nu e vorba că nu sunt suficiente, dar se poate face mai mult. Dar o să vedem.
Rep.: Guvernul spune că perioada de recesiune a trecut.
H.P.: Da, din punct de vedere tehnic. Asta înseamnă că nu mai este o scădere.
Rep.: Românii în schimb nu o duc prea bine.
H.P.: Românii nu o duc prea bine pentru că au trăit mărirea TVA, scăderea salariilor în sectorul public. Nici pensiile nu sunt prea bune. Și, în aceste condiții, sistemul social are de suferit.
Rep.: Credeți că au fost măsuri bune cele legate de TVA, de salarii?
H.P.: Au fost măsuri de urgență pentru a evita intrarea în colaps a finanțelor publice din România. Pentru că se cheltuia mai mult decât se câștiga. Și atunci când cheltuiești mai mult decât câștigi vine un moment în care trebuie să faci ajustări, iar această justare a fost una dureroasă, foarte dureroasă. Eu admir poporul român pentru că a suportat această ajustare cu multă răbdare.
Rep.: A fost răbdarea românilor o surpriză pentru dumneavoastră?
H.P.: Nu. Ea este o trăsătură cunoscută din istorie. Totuși a fost o răbdare foarte bună. Multe popoare nu au această răbdare, uitați-vă la greci. Știți, pentru România poporul său este un avantaj.
Rep.: Apropo de popor și de cetățenii români care s-au dus în străinătate la muncă. Piața muncii din Franța a fost deschisă doar parțial în Franța.
H.P.: E piața muncii care, dintre toate, a fost cel mai mult deschisă. Și o s-o deschidem și mai mult în 2014. Sunt deja în total 156 meserii deschise, ceea ce este foarte mult.
Rep.: Oricum, la 1 ianuarie 2014 expiră perioada posibilă pentru restricții pe piața muncii.
H.P.: Da, la acea dată va fi deschisă piața muncii.
Rep.: Deci nu veți deschide piața muncii înainte de expirarea perioadei de restricții permise.
H.P.: Nu am sentimentul că ar fi nevoie să facem altfel. Nu am sentimentul că e nevoie să deschidem mai mult piața muncii. Nu am cunoștință de niciun caz în care să fi fost probleme pentru românii care au dorit să se stabilească în Franța. Deci, dacă vreți, aș spune că vorbim despre o problemă teoretică. Dar cele 156 de meserii deschise în prezent acoperă o parte importantă din piața forței de muncă. Pe de altă parte, credeți că este bine că atâția români migrează în străinătate? Puneți-vă această întrebare. Cred că știți de deficitul de medici, pentru că medicii români pleacă în străinătate, inginerii pleacă, oamenii calificați. De exemplu, am discutat cu ministrul Educației, Daniel Funeriu, și el mi-a spus: „Obiectivul meu este ca cercetătorii români care au plecat în străinătate să se întoarcă în țară”. Iar eu îl înțeleg, chiar îl înțeleg. Europa nu are rolul de a absorbi fără încetare toată substanța intelectuală a României. Nu este simplu, țara are nevoie să se dezvolte, iar pentru asta creierele trebuie să rămână în România, să aibă încredere în România.
Rep.: Și cum pot fi convinși să se întoarcă?
H.P.: Creând proiecte. Asta facem noi. Eu de exemplu am încercat să fac mari proiecte în România. De exemplu, Dacia-Renault are azi în România un lanț întreg de creare de automobile. Și ce se întâmplă? Se întâmplă că vin ingineri ucraineni care să muncească în România pentru centrul de cercetare al Dacia-Renault. Uite un exemplu bun. Și trebuie să avem mai multe astfel de cazuri. Asta funcționează, decât să asiști resemnat la plecarea românilor în străinatate, trebuie create proiecte pozitive, mobilizatoare pentru români. Ceea ce încercăm noi să facem. Încerc să fac prin cooperările universitare, în domeniul laserului etc. Modernizând România, se dă de lucru creierelor românești, făcându-le să rămână aici. (…)
Rep.: Din punctul de vedere al Franței, populația roma care provine din România reprezintă încă o problemă?
H.P.: Cred că vreți să vă referiți aici la problema delincvenței. Da, problema delincvenței în Franța generată de cetățenii români – și în mod special generată de minori – este o serioasă îngrijorare.
Este o îngrijorare pe care astăzi o abordăm în prezent cu maximă seriozitate, alături de autoritățile române, care nu ignoră acest fenomen. Am aplicat toate metodele pentru a lupta împotriva acestei delincvențe cu acordul autorităților române. De exemplu, foarte recent, săptămâna trecută, s-au reluat reuniunile grupului de lucru privind problemele minorilor, cu o delegație întreagă de la Ministerul de Interne, de la Ministerul Justiției. Mai avem, cum am spus deja, proiectele de schimb de magistrați de legătură, cu polițiștii români trimiși în Franța. Există, deci, o serie întreagă de măsuri luate, cu acordul și cu implicarea autorităților române pentru a lupta împotriva acestui trafic și a delincvenței, care este un fenomen real și grav.
Rep.: A scăzut delincvența față de anul trecut? Anul trecut ne-am confruntat cu o criză.
H.P.: Nu a scăzut, ci este în creștere, Tocmai pentru că știam că e în creștere, am spus României „e nevoie să lucrăm pe această problemă”. Poliția franceză a constatat o creștere permanentă care continuă. Iar acum suntem în situația de a lua măsurile de eradicare a fenomenului. Dar, atunci când există rețele întregi de traficanți, este complicat. De pildă, la reuniunea de săptămâna trecut, s-a menționat cazului unui minor care, în decurs de 2 luni, a fost prins de poliție de 50 de ori.
Rep.: De 50 de ori?
H.P.: De 50 de ori! Era un specialist. Da, de 50 de ori a fost prins furând din poșetele doamnelor. Dar pentru că este minor și are 50 de identități diferite este imediat lăsat în libertate. Din punctul meu de vedere, el este demn de un record în Guiness Book. Dar ceea ce mă mulțumește pe mine este faptul că putem coopera, iar autoritățile române răspund foarte bine, au înțeles că sunt probleme și că trebuie să muncim împreună pentru a încerca să anihilăm aceste rețele.
Și am vorbit doar despre problemele legate de copii, dar avem și rețele de prostituție, de trafic de femei.
Rep.: Din punctul dumneavoastră de vedere, repatrierea lor în România este singura soluție?
H.P.: Nu. Deloc. Dimpotrivă, traficanții trebuie să meargă la închisoare. Și ei își pot ispăși pedeapsa în România, în închisoare.
Rep.: Vă întrebam pentru că anul trecut a fost această criză în relația bilaterală…
H.P.: Vorbim despre două lucruri diferite. Eu vă vorbesc despre traficanții pe care suntem pe cale să-i eliminăm prin metodele polițienești. Reîntoarcerile românilor în România au fost voluntare. Sunt oameni care nu aveau mijloace de supraviețuire în Franța și care s-au întors aici, în România, pe banii statului francez.
Rep.: Comisia Europeană a criticat dur Franța anul trecut.
H.P.: Ba deloc. Nu este adevărat. Informațiile dumneavoastră sunt greșite. Nu a existat nicio critică din partea Comisiei Europene.
Rep.: Vă reamintesc declarațiile comisarului Viviane Reding.
H.P.: Doamna Viviane Reding și-a cerut scuze pentru ele. Nu, nu. Aici serviciul de presă vă poate oferi informațiile corecte.
Rep..: A fost și un început de procedură de infringement împotriva Franței pe această temă.
H.P.: Da, care s-a terminat prin nimic. Prin absolut nicio măsură. Franța a fost în deplină conformitate cu toate reglementările europene. A fost într-o conformitate deplină.
Rep.: Acum, câteva întrebări puternic legate de experiențele dumneavoastră aici, în România. Sunteți ambasador de mai mulți ani.
H.P.: O să mă întrebați dacă-mi plac sarmalele? Astea sunt întrebările rele.
Rep.: Nu. Știu că sunteți ambasador aici de mult timp…
H.P.: De foarte mult timp, de prea mult timp. Am obosit pe toată lumea
Rep.: Vorbiți-mi puțin despre relația dumneavoastră cu foștii miniștri, cu miniștrii actuali.
H.P.: Ce vreți să vă spun? Am avut relații foarte bune cu ei.
Rep.: Care v-au fost cei mai buni parteneri de dialog.
H.P.: Nu, nu, nu fac paradă de miniștri români. Uitați, eu am relații nu numai cu foștii sau actualii miniștri. Am relații și cu liderii opoziției, cu liderii de la putere, relații instituționale, nu avem nicio problemă cu nimeni.
Rep.: Descrieți puțin clasa politică.
H.P.: Nu pot să vă spun decât că avem relații foarte bune cu toată lumea. Cunosc bine și foștii președinți, și puterea. și opoziția. Până la urmă, care-i rolul unui ambasador? Acela de încerca să aibă în fața sa interlocutori de încredere, care să răspundă întrebărilor sale pentru a-și informa Guvernul despre ceea ce se întâmplă. Știți, eu nu fac Wikileaks. Nu sunt aici ca să descriu caractere ale unuia sau altuia, să le descriu personalitatea. Nu asta contează, ci calitatea relațiilor, iar calitatea relațiilor noastre este una bună. Faptul că sunt aici de mult timp mă ajută să înțeleg psihologia oamenilor și să prezint lucrurile poate într-un fel diferit.
Rep.: Încercam să vă provoc să faceți un portret al clasei politice românești. nu din punctul de vedere al ambasadorului. ci din punctul de vedere al străinului venit aici de mai mulți ani și care a cunoscut multă lume.
H.P.: Dar nu putem schimba lucrurile. Eu sunt ambasadorul, nu străin ca toți ceilalți. Nu sunt nici ziarist, nici caricaturist. (…)
Rep.: Aveți locuri preferate în România?
H.P.: Locuri preferate? Sunt multe locuri diferite care îmi plac. Ce să vă spun ? Locurile în care am fost în vacanță, de exemplu? Da, am fost la Mamaia, ca toată lumea. Am fost, ca toată lumea, și în Bucovina. Și la Târgu-Jiu. Și aproape în toate locurile turistice. Există un loc în care nu am fost și mi-aș dori să merg: la Porțile de Fier. Sper că va fi într-o călătorie viitoare.
Rep.: Dar ce credeți despre turismul nostru?
H.P.: Dacă vreți să vorbim despre potențialul turismului românesc, ei bine, eu cred că România ar trebui să se orienteze spre un turism de calitate, nu spre un turism de masă. Pentru că trebuie foarte bine conservat mediul. România are un mediu particular, specific și ar fi păcat să îl strice cu turismul de masă. Cred că ar trebui un turism de calitate, cu „case de oaspeți”, cu pensiuni, cu plimbări prin pădure, pentru a profita de floră și de faună care sunt cu adevărat excepționale. Și trebuie evitată distrugerea acestora prin construirea de mari hoteluri foarte urâte, cum s-a întâmplat în anumite țări.
Rep.: Și cum vi se pare Bucureștiul ?
H.P.: Am și scris despre București. Eu iubesc enorm Bucureștiul și de altfel toți prietenii pe care i-am invitat aici au avut aceeași părere.
Rep.: Veți reveni aici în vacanță după ce veți încheia misiunea?
H.P.: Dacă mă vor invita, am să vin.
Rep.: Dacă vă invită cine?
H.P.: Cei care mă apreciază.
Rep.: Pentru final aș vrea să revenim la ceva
HP: Nu la Schengen!
Rep.: Nu la Schengen. La ce spuneați cu războaiele. Pentru că știți, avem mai multe tipuri de războaie. Primul dintre ele, cel din istorie și schimbul de replici, de declarații dintre România și Rusia
H.P.: Haideți să vă zic. Azi, este nevoie ca Rusia să fie ancorată în Europa. Rusia este marele furnizor de gaze al Uniunii Europene și avem nevoie ca ea să fie ancorată în Europa, trebuie să facem din Rusia un partener al UE. Și să avem cu ea legături normale, pacifiste. Lucru care este în curs de realizare, pregătim dialogul Rusia-UE, avem nevoie să dialogăm cu Rusia pe numeroase subiecte. De exemplu, fratele meu e la Moscova și conduce Veolia pentru Rusia. Rusia este o țară care are enormă nevoie de investiții ale Uniunii Europene. Avem nevoie să dezvoltăm economia mondială, economia europeană. Nu putem neglija această posibilitate de investiție. Și el lucrează zilnic pentru dezvoltarea investițiilor franceze în Rusia. Nu mai suntem în epoca Războiului Rece. S-a încheiat. Cred că avem interesul să dezvoltăm dialogul cu Rusia. Rusia are interesele ei. Rusia are pozițiile ei, dar acesta nu este un motiv. Trebuie luate ca atare, dar ele nu constituie un motiv pentru a nu dialoga cu Rusia. Este foarte important să aducem Rusia cât mai aproape de UE, să rezolvăm anumite subiecte, ca de exemplu pe cel al Transnistriei. Nu vom reuși acest lucru fără un dialog cu Rusia. Nu este ușor nici pentru Franța. Știți că nici Franța nu a avut mereu aceleași poziții cu Rusia, de exemplu în ceea ce privește Libia. Dar acum dialogăm, Rusia este un mare actor, trebuie să discutăm cu ea.
Rep.: Un alt război, Libia. Din perspectiva Franței care sunt rezultatele acțiunii din Libia?
H.P.: Până acum am avut satisfacții, avem și așteptări. Este o mare satisfacție pentru noi faptul că pe plan diplomatic Consiliul național de tranziție de la Benghazi este acum recunoscut de toată lumea ca un partener credibil de discuție. Astăzi, toată lumea consideră că domnul Kadhafi trebuie să plece. Există chiar și un mandat internațional împotriva sa. Acestea sunt marile satisfacții. Știm că soluția nu poate fi militară, ci politică și cred că o soluție politică avansează. Cred că Franța și Marea Britanie au fost motoarele în rezolvarea acestei crize.
