Helen Azar: „Jurnalul Marii Ducese Olga Romanova”

Marea Ducesă Olga Romanova avea 22 de ani când a murit, în iulie 1918, ucisă de bolșevici, împreună cu toți ceilalți membri ai familiei imperiale.
Cel mai mare copil dintre cei cinci ai țarului Nicolae al II-lea și ai țarinei Aleksandra, Olga era în vremea relatărilor din jurnal la vârsta măritișului, fiind considerată una dintre cele mai râvnite prințese ale epocii.
Viitorul rege Carol al II-lea al României s-a numărat printre cei mai importanți pretendenți ai săi, dar întâlnirea dintre cele două familii regale nu s-a sfârșit cu o hotărâre în privința mariajului princiar.
Jurnalul Olgăi Romanova, început în 1905 și încheiat pe 15 martie 1917, la scurt timp după abdicarea tatălui ei, este o descriere atentă și plină de candoare a întâmplărilor de zi cu zi din viața Marii Ducese.
Un document remarcabil al unei tinere care nu a ales să facă parte dintr-o familie regală și nu a profitat niciodată de poziția sa, ci și-a pierdut viața tocmai din cauza a ceea ce reprezenta familia ei.
Helen Azar, care lucrează ca bibliotecară la Biblioteca publică din Philadelphia și face parte din echipele care desfășoară diverse programe legate de istoria locală, a vizitat de mai multe ori Rusia și a lucrat la Fondul de cărți rare de la Muzeul din Țarskoe Selo, care deține colecția imperială de cărți. Dată fiind pregătirea ei științifică și pasiunea pentru istoria Rusiei, este coautoarea mai multor texte despre identificarea rămășițelor ultimului țar și ale familiei lui.
Sursa: www.libris.ro